Rezultatele intentziilor

Citeste orice. Lasa-te patruns de ideile, de visurile, si imaginatzia altora cu un suflet cald ca al tau. Asa scrie pe un panou publicitar. Nu stiu la ce face reclama. Probabil la cartzi. Desi azi nu stiu daca mai exista, in era asta a videourilor 3D, care iti dau absolut tot ce ti-ai putea imagina. Altii iti dau, si tu doar iei, fara sa faci cea mai mica analiza-sinteza. Iei si presupui ca iti va face bine, ca doar e public, e aprobat de cineva superior. E posibil orice. Azi limitele s-au dizolvat. Totul e intrepatruns si transformat in module din ce in ce mai mici. Micronice. Azi e schimbat tot. Si ieri a fost la fel. Ne schimbam iar, si iar. Ca si cum ne-am fi speriat de noi, fugim, apoi ne e frica singuri, si ne intoarcem. Tot noi, la noi. Nu citi, nimic, spune alt panou. Ne lasa absurdurile celorlaltzi sa te determine. Ei nu au dreptul asta, decit daca vrei doar tu ca ei sa-l aiba. Ciudat, contrazice ce spunea celalalt panou. O fi tot reclama? O fi de la aceeasi companie care sa incite la ceva? Ca apr ca nu vor sa vinda, doar sa dea drumul la niste ginduri in niste capete vorbitoare. Sau asa pare. Ciudata lumea asta. Are multe rele si multe bune amestecate, de nu iti mai dai seama ce e, de fapt. Nu e buna de la un capat la altul, cum ar trebui. Ca fiinta noastra profunda e pe iubire si lucruri bune, nu? Teoretic. Ca vine pe urma diavolul cel sharmant si ne baga in cap lucruri rele. Si noi le luam de bune, si uite cum ne facem rai. Sau cum ne ajuta sa ne facem din buni, rai. Teoretic. Ca devenim rai daca sintem idioti, si nu facem diferentza. Mda. Teoria e una, iar practica e alta. Practica  darima tot, ca un tanc in actziune. Si noi sintem soldati mici intr-un razboi prea mare. Sintem jucarii pentru altii. Tot ce se poate. Sintem si jucarii, ca asa e lumea in care traim, ne cere sa jucam diferite roluri. Pe care le putem absolutiza. Si sa spunem ca, de cind ne nastem sintem manipulati eficient de altii. Sau le putem relativiza. Si sa spunem ca altii incearca sa ne manipuleze, dar noi sintem verzi, tari, avem suficienta vointza si capacitatzi uluitoare, si ne construim singuri destinul. Si tot ce facem e uluitor de bun, pentru ca sintem niste super-personaje intr-o carte care inca se scrie. Ar putea fi si asta o teorie. Teoretic. Apoi iar vine practica si darima castelul de cartzi. Si iar ne punem mintea la incercare si construim alte teorii, din resturile adunate de pe cimpul de batalie. Refacem totul, altfel, si iesim iar sa dovedim asta. Mergem apasat, si hotarit. Stam un timp, apoi ne asezam pe o banca. Asteptam un bus. Ne-am intors la cotidian. E viata reala de dinainte. Daca vine busul e clar ca sint iar intr-un vis programat. Sau? Nu mai conteaza. Ma urc in busul asta care tocmai a oprit in statie. MA asez la geam. Iar e noapte, si iar nu ploua. E absurd sa nu ploua, e ca si cum timpul ar merge inapoi. Desi n-ar fi rau, doar ca nu e posibil. Cum sa nu ploua, ce, am deviat de la destin chiar asa de mult? Ciudat, daca ar fi adevarat. De ce ma mai mir, totusi. Pe scaunul din stinga se aseaza o tinara. Ma intreaba daca fumez. Evident ca fumez, ce intebare e asta? Imi spune ca face niste statistici. Pentru un institut care prezice viitorul. Si ca, daca eu fumez conteaza. Bine, fumez, dar nu mult. Bine, dar fumezi, mi-a replicat. E o atitudine fumatul. O faci ca sa influentezi ceva, mi-a spus. Da? Nu m-am gindit. Credeam ca o fac pentru relaxarea unor tensiuni, si sa-mi eliberez unele ginduri. Asta e o mica parte, mi-a zis. Pentru ca are influentza sociala. Da? Oare? Si ce as vrea sa cistig cu asta, daca as vrea? E complicat, mi-a raspuns. Si nu pot sa spun mai multe, inainte sa incepem analiza datelor. Deci eu fac ceva, si asta e deja o chestie sociala. Bine, asa orice as face e social. Ca traiesc in social. Si cind maninc as deveni un obiect de studiu? Posibil, mi-a raspuns, dar asta intra la alta categorie. Dar poti influenta daca maninci in public. Eu? Serios? Pai lumea e indiferenta la actiunile ne-importante, de ce m-ar studia pe mine ce si cum maninc, ei nu au o viata personala, sau lucruri mai importante de facut? Ba da, au, mi-a raspuns, dar actiunea ta ar putea fi o atitudine ambigua pe moment, dar cu consecintze in viitor. Ca fluturele care prin bataia din arripi declanseaza n timp, si spatiu, un uragan. Serios? Si de ce doar atitudinea mea, si nu si a altcuiva? Sint eu asa de important? Nu esti, mi-a raspuns, social vorbind. Dar poti fi. Asta doar viitorul decide. Hm. Ce lume. E multa subtilitate in interconectarea asta. Nu ma gindisem. Sper ca influentzele mele sa fie benefice. Daca exista. Altfel mi-ar parea rau sa stiu ca am avut nush ce rezultat nepotrivit prin nush ce parte a lumii. Ca io-s bine intentzionat. Cred.