Dumnezeu ca raspuns

Totul e simplu. Asta cind nu e complicat. Dar, orice complicat poate fi redus la simplu. Asta cind e posibil. Pentru ca, depinde de context, de situatie, de personaje. Sa luam exemple. Fericirea, e o stare, la care se poate ajunge simplu, si imediat. Teoretic, evident. Pentru ca, practic, ca sa fii fericit trebuie ca sa functioneze oarecare parametri. Adica totul sa fie pus la punct, pregatit, arEnjat, organizat, controlat STAS, si aprobat. Teoretic. Adica sa le ai pe toate rezolvate. Ca daca mai ai unele nefericiri, depresii, probleme care persista, ei bine, ele trebuie fie puse in ecuatzie, fie uitate. Ca risti sa te traga inapoi. Si totul depinde exclusiv de tine, de cum faci ca sa fie fericirea, sau fericirile posibile. Pentru ca am mers pe felul in care functzionam. Teoretic, evident, ca practic mai sint abateri destul de multe de la teorie. De simplu, e, aparent, cum spuneam simplu. Ca, uneori facem o chestie mica, gen mincam ceva bun, bem ceva bun, fumam cind vrem, etc, si asta aproape ca ne duce in extaz. Asa, pur si simplu. Pentru ca, in spate, toate sint ok, ca-s rezolvate, sau uitate. Ca na, mintea noastra cea perversa uneori ne da posibilitatea asta. Unii vad ca incearca metode aiuristice, gen ezoterisme de tot felul. Poate pentru unii functzioneaza. Sau unii folosesc credintza, fac ritualuri, sau rugaciuni, sau nu mai stiu ce. Si asta functioneaza, pentru ca implica o determinare profunda, o implicare, si o cedare a eului in fatza unei puteri acoperitoare numita Dumnezeu. Care Dumnezeu e cel al nostru, si care e diferit de cel al altor religii. Desi, poate, mai bine am face din noi, din natura, din altceva, nu stiu, un Dumnezeu, pentru ca asta ar fi legat mai mult de fiintza proprie. Aici e dorintza de a avea un protector, si o conshtiintza care intzelege mai bine ca oricine fiintza noastra. Cineva care e sus, si care e singurul apropiat din toti ceilaltzi care ne inconjoara. Pentru ca lumea in care traim e atit de dura si rece, si indiferenta, si ostila. Daca lumea noastraa ar fi mai buna, si Dumnezeul de acolo ar fi altfel. Dar, pentru moment, el e un singur prieten posibil. Nu e gresit sa credem, evident, pentru ca o facem pentru noi. Totul e sa nu dam unui posibil prieten puteri prea mari, pentru ca atunci nu ne-am mai agita suficient pentru schimbarea destinului nostru. Pina la urma societatea, mediul in care traim ne determina, si nu o fiintza exterioare cu niste extra-puteri. Oamenii cu care interactionam pot fi cei care ne ajuta, sau nu la construirea propriului drum. In orice facem trebuie sa fim realisti si circumspectzi, si sa ne bazam pe propriile puteri, pentru ca ele sint cele care decid; ele impreuna cu cit sintem de determinatzi sa reusim in ce ne propunem. Astazi exista multe alternative la credintza, gen multe videouri motivatzionale, in care cineva incearca sa ne faca sa ne simtzim bine in pielea noastra, si sa actzionam. Sint bune si motivatzionalele, dar nu au capacitatea si puterea data de credintza intr-un Dumnezeu. Sint, cumva, pentru un moment anume, nu pentru un drum lung cit o viatza. Unii cred intr-o iubire suprema, altii cred in bani, altii in altceva, si pentru ei Dumnezeu e iubire, sau bani, sau altceva. In ortodoxie Dumnezeu e o suma a tuturor valorilor acumulate. E bine sa credem intr-o suma de valori care sa ne protejeze. Doar ca, din ce vedem, asta nu e realist, pentru ca multe rele inca se intimpla. Exista legi care guverneaza universul, legi pe care le-am determinat stiintzific, dar ele ramin ca un set, si nu provenind dintr-o conshtiintza anume. Exista multe valori morale, la fel ca un set, si, care sint ca un fel de sistem asociat unor lumi inalte, divine chiar, dar, care, iar, nu apartzin unei conshtiintze. Valoarea de conshtiintza am creat-o noi, pentru noi, si ca sa ne fie mai simplu asa, de folosit. Multi il cauta pe Dumnezeu prin teorii, sau metode. Unii il gasesc, altii nu. Depinde de noi, pina la urma, de ce alegem sa credem ca ar putea fi un sistem de valori care sa ne raspunda la toate cautarile. Un sistem stabil, pe cae il dorim asa de mult a fi o conshtiintza superioara, si care sa ne ajute. Doar ca asta se intimpla doar atunci cind avem suficienta determinare data de asa ceva ca sa actionam cu inima deschisa. Dumnezeu nu e un mister mai mult decit capacitatile noastre pot fi un mister, pentru ca asta nu e o intrebare cu raspuns sigur. El e ce ne trebuie, ca sa reusim, si ca sa nu ne insinguram prea mult.Altfel Dumnezeu ar putea fi exact un simplu om, ca noi toti, care traieste fix aceeasi viatza pe care o traim. Un prieten, care ae o experientza infinita, si care poate sa ne ajute cind ne e atit de greu.