Am dormit, m-am trezit. Simplu. M-am culcat special ca sa ma trezesc. Ca intotdeauna cind te trezesti realitatea e de un miliard de ori mai frumoasa ca visul. Sau poate ca realitatea e cum e, dar doar visele mele sint naspa. Asa e de obicei. Acuma e altfel. Sint in aceeasi realitate de dinainte de somn. Si de vis. E un pustiu urias plin cu dune de nisip. Probabil nisip e pe planeta asta. Din ce o fi facut? O fi bun de mincat? Ca mi se termina mincarea si apa. Si naveta mea cea elaborata si valoroasa s-a oprit si nu mai porneste. Nu stiu pe unde sint. Destul de departe de nava. De fapt stiu unde sint, cum naiba sa nu stiu? Doar nu m-am timpit. Sint la 2 zile de mers pe jos pina la nava. Din punctul asta. Pe o geodezica. Teoretica. Ca nu stiu ce si cit ar trebui sa ocolesc, ca poate sint tot felul de capcane, ca planeta asta are viata pe ea. Doa ca e invizibila. Deocamdata. Nici in infrarosu nu apare nimic. Or fi toate sub nisip. Naiba stie. Poate-s periculoase. Sau poate-s comestibile, ei, da, aici ar fi ceva, ca as mai cistiga timp. Or fi viermi de nisip ca in Dune, de aia uriasi care merg pe sub pamint? Sau alte lighioane cu alte chestii? Ca niste adaptari ciudate ar trebui sa aiba, altfel n-ar supravietui pe uscaciunea si caldura asta. Pe cer sint 3 sori. Ciudat sa vezi asa multe stele. Oare imprejurul cui se invirte planeta? 3 stele e mult, atractia e uriasa, mai devreme sau mai tirziu planeta asta o sa fie inghitzita. Par ficsi sorii astia. Probabil planeta se roteste in jurul axei foarte incet, asa ca Luna fata de Pamint. Si reuseste sa arate aceeasi fatza tot timpul spre sori. Poate de asta e desert si viata nu pare sa existe. S-or fi retras toate animalele si plantele pe fatza nevazuta. Acolo trebuia sa ma duc. Dar n-am riscat pentru ca era intuneric, si, la intuneric e mult mister care poate sa mushte. Mai bine sa mai bag o sonda in nisip sa vedem cum arata interiorul. Ce sec e tot. Daca mai tine treaba asta o sa incep sa delirez. Tre'sa fac ceva. Ce sa fac? Nu stiu, nu stiu, nu stiu, o sa ma joc cu imaginatia. Imi dedublez personalitatea inainte. Si ma fac 2 persoane psihice intr-una. Si cei 2 o sa-i las sa joace ceva. Orice, habar n-am. Sau ii pun sa se certe. Sau sa fie unul ceva si altul opusul, ca sa fie motiv de lupta reala. Psihica. Un eu contra alt eu. Asta daca ma pot dedubla. Oare cum pot sa verific asta? Sa caut sa vorbesc cu mine? O fi greu? Bai, dar daca-s intr-un vis? Ca intr-un vis nu stii ca esti in vis, doar traiesti ce ti se intimpla. Daca-s un creier intr-un borcan si traiesc un vis indus si etern? Sau daca-s un creier electronic cu propria constiintza? Sau daca nu exist, si sint doar un spirit care-si construieste singur propria realitate? Ha? Cite ipoteze. Si pe care nu am cum sa le verific. Ca acuma sint intr-o naveta esuata pe o duna. Asta vad, si asta aud, si asta miros, si gust, si pipai. Asa o fi cum imi spun simturile. nava isi reincarca rezervele de energie. Pare ca asta functioneaza. Sorii sa traiasca. Si-alta data, si-alta data, o s-o facem si-mai-si-mai lataaaaaaa. Lata-lata-lata, cea mai lata dintre late. Trebuie sa am o activitate, sami functioneze creierul pe unele directii bune, si sa n-o ia razna prin cine stie ce obsesii. Sin un i-di-ot. Cel mai mare si mai tare idiot. Cel mai idiot dintre cei mai tari idiotzi. Unul ratacit printre dune, si care vorbeste singur. E ca intr-un serial din secolul ala, mmm, am uitat care, secolul ala cu seriale multe numite science-fiction. Stiinta si fictiune. Care sa fie stiinta si care fictiunea acum? Adica stiinta e. Ca e, cum e, dar fictiunea e cea din capul meu, probabil. Aia pe care mi-o imaginez, cind bat cimpii. Imi fac mea culpa, public. Ca si-asa nu e public, sint doar eu. Eu cu mine. Singur, sau singuri, ca ma declar asa. De fapt eu exist? Cum as sti asta? Des-cartes spunea ca el exista pentru ca cugeta. Deci ca sa exist tre'sa cuget. Cum fac asta? Sa-mi pun niste intrebari filosofice? Ar merge? Sa incerc. Deci. Cine sint eu? De unde vin, si unde ma duc? O fi suficient? Am demonstrat ca exist? Sa ma uit prim-prejur. Nava si-a incarcat rezervele. Sa vad daca si merge. A decolat singura. Si se intoarce singura la nava. Fara sa-mi ceara acordul. Na, deci existam, si eu, si nava. E bine. Miine imi bag iar un vis programat. Unul in care sint esuat cu naveta printre dune, hahaha, ca sa retraiesc, ca sa simt ca totul a fost real.
No comments:
Post a Comment