Relatzii potentziale

E un timp, clar e un timp, ca el e dominator. E timpul unui spatziu. El e absolut. Desi, parca, de cind cu relativitatea asta nu mai e la fel, ca intr-o nava relativista timpul e mai lent. Taiesti mai mult prin timpul celorlaltzi. Asta daca nu-ti afecteaza sanatatea, sau ceva, ca cine stie ce efecte poate avea sa calatoresti cu viteze apropiate de viteza luminii. Bun , asta e o modificare, cumva, a unor forme de timp, ca timpul nu-l modifici, doar te deplasezi prin el mai altfel. Bun, hai sa admitem ca nu e absolut, e si el relativ. Atunci ce ar putea fi absolut, spatiul? Adica putem sa zicem ca, de fapt, nu e timpul unui spatziu cit, e spatziul unui timp? Dar spatziul se modifica in timp, deci, oho, e cu atit de mult mai putzin absolut ca timpul. E o fractziune infima din posibilul absolut al timpului. E un supus, si el, ca si noi, ca noi sintem mai lipitzi de spatziu, decit de timp. Si, in plus, sintem plini de defecte ne-rezolvabile. Decit partzial. Teoretic. Dar iar am deviat. Am vrut sa vorbesc despre altceva, cu totul altceva, o tema indubitabil si irevocabil si iremediabil mai fierbinte. De un catralion de ori. Tema relatziilor. Ca ea ne afecteaza cit de profund posibil. Ca sintem dacit oameni, si dacit avem legaturi si dacit asta ne face instabili. Pentru ca dacit asta e ce e probabil, si posibil, si e mare si tare si e absolutizabil/a. Ca e din noi, si noi gindim si simtzim, si tot timpul avem legaturi strinse. Cu tema, si cu ceilaltzi. Ca, uite, eu sint hetero, si caut partener de suflet. Ca oricine altcineva, deci, aici nimic special. si sa zic, bai, bun, caut. Ce caut? Mi-am facut temele? Adica am o lista cu ce vreau, si cu ce nu vreau? PAi cam am, ca asa s-a intimplat, si am fost constient ca asta m-ar ajuta, ca macar sa stiu ce, si cum vreau. A, bun, ca lista asta e prea mare, e un adevar, adica ca io cer cam multe, si asta e adevarat, si ca, bai, uite, in viatza tre'sa fii apt sa negociezi, deca vrei sa obtzii ceva. adica, lasi de la tine. Ca si partenera lasa de la ea, ca asa e drumul spre success, lasi, pina gasesti, ca nu e nimic ca in filme, e doar ca in ce traiesti, ca in realitatea asta care are si ea, ce are. Bun, si s-ar mai putea pune problema, ca, na, tu ceri ceva, da' ce dai la schimb? Chestii reale, adica, nu imaginate. Bun, asta inainte sa incepi. Apoi dai drumul la realitatea cautarilor. Vezi pe cineva. Te atrage cu chestiile ei. E draguta, placuta, simpatica, spirituala (pe moment), volubila, chiar efervescenta, adica ce chiar iti place felul ei de a fi. Si intri intr-o incercare de comunicare. Spui tu, spune ea, iar spui tu, iar spune, ea, si incepi sa-ti construiesti in minte o imagine. Apoi stai sa te gindesti. Ca tu esti tu, si ea e ea. Independentzi amindoi. Cum e sa stai la o conversatie? Cum e la doua, sau la mai multe? Cum e sa stai impreuna un weekend? Cum e sa stai impreuna o luna, o saptamina, un an? E ceva ce functioneaza? Sau are potential sa functioneze? Ca, pina la urma, timpul trait impreuna e ala care e fundamental. Si aici se verifica o relatie reala. Cum e sa traiesti cu omul ala. Cite accepti, si cite nu, de la el? Iti plac calitatile, dar poti accepta defectele? Ca si tu le ai pe ale tale. Si ea e la fel de intrebatoare, relativ la tine. Si toate se combina. Daca e vointza si dorintza e posibil, cred. Dar asta cu conditzia sa ai valori fundamentale si aspiratzii findamentale comune, sa te simti bine impreuna, si chiar sa iti doresti sa fii impreuna. Cu tot ce rezulta din asta. E o combinatzie de chin/satisfactzie intr-o ecuatzie complicata care se rescrie continuu. Ca apar si conflicte, nu doar placeri. Si pe mine partea asta cu conflicte ma scoate din pantofi. Ca nu le vreau. De-loc. Mai bine le evit, le las sa se duca, si reiau de unde ramasesem, la dialogul in forma continuata. Sint constient ca sint si pareri diferite, dar astea pot fi minore, si date naibii la o parte. Asta daca avem impreuna de construit un proiect atit de grandios pe cit e relatzia asta. Ca atunci e ma-xim de frumos. Travaliul impreuna formeaza cel mai eficient, si face relatia mai stabila, ca te raportezi la ceva exterior viguros, si de viitor. Ca asa se face, ceva cu potential urias. Altfel ramii sa baltesti idiotic pina dai divortz. Si asta e ultra-cretin. Decit asa ceva mai bine singur. In fine, e la latitudinea ta. Oricum mergi pe variantele care merita. Daca apar, si au potential de a evolua esti un maaaaare norocos.