Inspiratzie nocturna

Trebuie sa ma gindesc la ceva. Suna teribil trebuie asta, si nu reactionez bine la el. Ar fi mai bine sa zic: hai sa ma gindesc la ceva, sau vaaaai, ce bine ar fi sa ma gindesc la ceva, sau chiar, hai sa imi fac o mica fericire locala, una robusta si dragutza, ca o domnisoara rubensiana naiva, gindindu-ma la ceva; ceva care sa merite efortul oricum. Ceva ca ceva bun si cald, si moale, nu stiu, ca sa fie cam cum e o amintire din cele de lux, pe care mi le rezerv doar pentru momentele mele mai speciale. Bun, acuma, si ginditul asta la ceva bun nu  vine cind vrei tu, e ca inspiratzia. Iti trebuie o anumita stare, care sa succeada unor alte stari de ginduri acumulate. Ca sa fie ceva, nu stiu cum, ca o incununare a eforturilor depuse, si a valorilor adunate de prin ginduri, un fel de efort ultim cu un rezultat ultim. Trebuie si inspiratzie, dar inspiratzia asta e un fel de extaz al eliberarilor de gindurile trecute, si un travaliu al asamblarilor lor, ca si cind le ai pe toate in fatza, si le asezi intr-un cit mai estetic mod posibil. Asta dupa efortul de dinainte. Acum trebuie sa ma gindesc la ceva, si nu mai am idee la ce anume, ca sint cu sufletul in toate directziile. Ar fi bine sa ma fixez pe una, pe care sa o declar esentziala, si sa le adun pe toate celelalte in ea, ca sa convearga, altfel risipesc energie utila. Bun, teoretic suna bine, acuma sa vad si practic cum reusesc asta, ca, daca e vorba de minte, ea nu prea are sef, e libera sa alerge pe unde vrea, si nu o poti ordona, sau directiona, cu atit mai putin sa ii impui ceva, ca scapa tot timpul ratziunilor de tot felul. Bun, as putea sa zic, hai, pornim de la niste imagini mentale, de la care construim variante, pe care le selectionam, dar si asa suna prea pretentios, si constringator. Si la mine e mai mult pe baza de o intuitzie a mometului; leg lucrurile cum pot de interesant, si las sa curga ce poate sa curga, fara sa sar in hopuri care sa para ilogice. Ma rog, si salturile astea, depinde cum le faci, ca, pe total, ar putea fi naturale, daca e o logica mai mare, care sa le includa pe toate. Constructiile sint mai bune facute lasind mintea libera, si agatzind ce poti dintre ginduri, cele care par mai potrivite sa urmeze, in sirul lor. Fiecare are metodele lui, dar totul e, ca la final sa vezi ce naiba a iesit. Ori e bun spre genial, ori e o caricatura hidoasa. Ca orice e posibil, nu ai vreo garantzie ca odata pornit bine va si sfirsi bine, ca te ia valul, si poti devia magnific de prost. Oricum, ce conteaza e momentul asta de fericire cind reusesti sa aduni bucati, si sa faci ceva care sa semene cu un intreg. Si fericirea asta aduce cu ea si uitarea a tot ce a fost. Toate problemele devin mici, pina dispar, si tu esti stapin pe domeniul tau. Asa cum mi se intimpla mie, cind intru iar intr-un vis indus. Ca acela de ieri. Cind, in  busul de noapte am fost bagat fara sa vreau intr-o discutie despre cum e sa ai inspiratzie. Si doamna respectiva incerca sa ma faca sa-i spun cum e sa scrii. I-am zis ca asta ma depaseste, ca nu stiu ce inseamna pentru ea sa scrii, ca, asa, oricine scrie ceva, mai mult sau mai putin important. Ea voia sa stie cum e sa scrii lucruri importante, care sa ramina. I-am spus sa se concentreze pe cele mai adevarate experientze ale ei, acelea care au marcat-o. Mi-a spus ca asta ar putea fi o metoda, dar ea nu e sigura ca ce e important pentru ea e important si pentru altzii. I-am spus sa caute lucruri fundamentale. Unele care, atunci cind le discuta vede ca celalalt rectioneaza. Mi-a multumit, si a coborit la prima statie. Nu stiu cit o s-o ajute sfatul meu, dar e si ultra-greu de facut pe cineva sa scrie, daca asta nu vine din vreo dorintza ascunsa a lui, si dintr-o determinare ca are ceva important de spus. E ceva inascut, nu se poate educa. Anumite metode se pot invatza, e adevarat, dar astea sint un invelis, o forma. Continutul e in tine. A fost o discutie la care m-am mai gindit un timp. Apoi am ramas sa privesc peisajul de noapte de la geamul busului.

Sfirsit, si un nou inceput

Am folosit blogul ca sa scriu, ca sa ramina experientele mele cele multe undeva, ca sa nu le uit, si ca sa am la ce sa ma raportez. Pentru ca multe experiente nasoale, desi le-am cautat sa le fortzez uitarea, ele au ramas, undeva, intr-un colt de minte. Si multe din experientele astea nasoale au lipite de ele o frica a mea construita continuu, din atitea nereusite (relativ la lucruri, sau oameni), si atitea singuratatzi. Acum parca am sint mai relaxat cind mi se intimpla o mizerie, pentru ca am atitea experientze din trecut, dar tot traiesc profund lucrurile astea, si mi s-a acrit. Nu mai vreau atitea porcarii. De multe ori ma gindeam, ca de ce oare mi se intimpla numai mie mizeriile astea, ca uite, sint atitia oameni fericiti, care pare ca au fost feriti de porcarii. Desi, acuma nu ai de unde sa stii ce are fiecare in spatele lui, ce cara dupa el din trecut. Ca sigur n-au fost fericiti continuu. Si ma gindeam ca or fi avut perioade nefericite, dar nu ca mine. Tot ce se poate. Ma gindeam de unde imi vin toate astea. De la ceilaltzi, ca doar nu de la mine, ca nu-s vreun idiot care sa nu stie pe ce lume traieste, cred. Si de la ceilalti mi-au venit toate urile, invidiile, mizeriile, indiferentzele, prostiile, etc, manifestate care pe fatza, care pe dos. De asta m-am si izolat, ca sa ma protejez, dar pare ca unii m-au pindit sa mi-o traga, ca sint si de astia multi. Oricum ultimile experiente, cu ce am trait in locul asta, sper sa nu le mai traiesc vreodata, ca sper ca nemernicul asta e unul dintre ultimii dinozauri. Oricum o sa fie mai bine, cred, pentru ca oricine voi intilni va fi clar mai bun ca monstrul asta. Intr-o saptamina sint plecat deja de aici. Unde anume, nu stiu, ca nu am cautat un alt loc, de nasol ce mi-a fost. Sper sa-l gasesc, si sa evadez, si sa incep o viata nouaaaaaaaaaaaa, ca de asta veche m-am saturat. Imi trebuie job+nevasta+casa, ca sa zic ca-s om, totusi. Dar tot nu suport actiunile violente ale oamenilor, si aici am intilnit din plin asa ceva, ca astia fac urit rau unii la altii. Sau poate am avut eu ghinion sa dau peste doar dementzi din astia, poate restul sint super ok. Oricum nu m-am inteles nici cu romanii, decit rar de tot, si pe perioade determinate, fie ca erau femei, sau barbati. Bine, si eu am avut episoade cu manifestari imposibile, cind vedeam ca cu cineva nu ma potriveam, sau nu comunicam (sau nu comunicam tocmai pentru ca gindeam diferit), si asta era. Nu poti sa il faci pe un cineva sa fie mai destept, sau macar mai putin prost, ca daca e prost e prost continuu, si are si tupeu, si o parere foarte buna despre el. Foarte ciudati oamenii, ma uitam si la cum au reactionat fata de Cristina Topescu, care era o tipa foarte iubibila. In realitate cam toate rudele au detestat-o, la fel si "colegii" de presa. De asta ma gindesc ca oamenii sint asa de rai cu oricine, nu doar cu mine, dar la mine a fost ca am luat-o personal. Cred ca am nevoie de o noua abordare a relatiilor cu oamenii. Sa-i tin la distanta pe cit posibil, dar sa fiu civilizat, si sa imi caut, totusi, si niste prieteni, desi asta e enorm de greu, ca sint o fire dificila. De fapt cine dracu nu e dificil, la cum e viata printre oameni? Cred ca in viata asta noua pe care urmeaza sa o incep o sa-mi caut mai multe pentru mine, o sa fiu mai ego-centrist, ca altfel pare ca nu functioneaza. Sau o sa fiu normal, dar mult mai atent la ce se intimpla in jur, si o sa blochez orice tentativa de a fi agresat psiho-fizic. Oricum urmeaza niste schimbari, si asta ma stresseaza, dar asta e, in viata de multe ori o luam de la capat. Sa vedem ce naiba va fi bun si frumos de acum incolo. PS Am pus o poza tot cu LVA, ca acolo revin tot timpul cind am momente grele. E bine, ca ma ajuta sa-mi revin.

Liber

Lumea e un cimp de batalie feroce intre interese de tot felul ale unor indivizi de tot felul. Toti se iau de guler cu toti, si-si dau lovituri care mai de care mai inedite, ca sa fie cu efect. Iar tu, ca om normal, te uiti la toti, si te gindesti in ce directie sa fugi, ca sa nu iei bataie nevinovat fiind. Oricum e o mizerie cam toata mascarada asta absurda. Si te refugiezi in visele tale frumoase, de demult. Ca nu esti vinovat cu nimic si totul e, de fapt, intre ei. Oricum e o mare prostie tot ce se vehiculeaza imprejurul tau. E asa pentru ca s-a continuat o alta mare prostie de ieri, care a venit de mai demult, si asa a fost. Oricum lumile reale nu sint compatibile cu toti idiotii, de asta se caznesc sa para ce nu sint, pentru ca, ei, de fapt, sint complet defazati. Ei sint intr-o alta lume, a lor, mai dementa, si mai accesibila propriilor mizerii.Adevarul lor e unul distorsionat, oricum.
Ieri am fost iar intr-un vis. M-am dus acolo ca sa imi refac energiile. Eram prea obosit de lumea asta. Si mi-am luat locul pasagerului din busul de noapte. Apoi, ceva s-a schimbat. Scaunele s-au reasezat, si eram intr-o cusheta, sau compartiment, sau cum i se mai spune, intr-un tren de noapte. Ha, asta e inedit. E tot intuneric, si parca nu mai e fum in aer. Imprejurul meu sint tot felul de dudui, care mai fine, care mai din popor, dragute, si care se converseaza. In fata mea, tot la geam e o domnisoara care se uita ginditoare la peisajul care trece. E putin de vazut, pentru ca sint putine lumini pe afara. Isi aprinde o tigara, si, pare ca mediteaza la ceva. Ma uit atent la ea, desi pare ca ma ignora total. La ce s-o fi gindit, oare? E ceva in care sa ma bag si eu? Ca femeile au gindurile lor, si, orice spui e interpretabil, hahaha. Si, chiar nu mai vreau sa fiu injurat doar pentru ca as cauta sa incerc o conversatie. Bine, nu ca ea chiar m-ar injura, dar mi-ar putea trage o jignire de sa n-o pot sa o duc, ca am avut de astea multe, pina acum, si mi s- cam acrit de ele. Ea e draguta spre frumoasa, are gesturi elegante. Poate ca am avea subiecte de conversatzie. Nu stiu. Lumea asta e relativa rau de tot, si trebuie sa fii foarte atent la orice semnale ciudate, venite de la oameni. Ca una vezi, una pare, si, dupa ce cunosti, vezi ca totul e o uriasa pacaleala, ca la un bilci ieftin, de ca si cum imprejur a fost o buna regie, ca sa te induca in eroare. E posibil orice, ca azi e confuzie intre valori, si aparentze, de cind prostii au avut metode sa pacaleasca societatea. Bun, si eu sint aici ca sa ma fac ca joc jocul asta, desi programatorii ma stiu ca nu sint usor de pacalit. Poate mi-au adus o varianta de persoana culta si arogant-inchistata, ca sa se distreze. Desi, nu cred ca mi-ar face asa ceva, oricit de mare mi-as fi dorit sa fie surpriza asta cu trenul. Ca doar ma cunosc. Aaaa, e legat de ce filme vechi ruseshti am vazut in ultimul timp. Ma ajuta sa ma reintorc la atmosfera aia. Bine gindit. Le m erge mintea, si imaginatia, asa ca si mie. Acum nu stiu cum sa reactionez. Ca e posibil sa fie bine, sau sa-mi iau un refuz de n-o sa-l duc. Daca zic ceva, si o sa mearga, o sa mai vreau, poate, ceva la fel la urmatorul vis. Iar ei asta vor, sa-si vinda visurile, ca eu sa fiu client stabil. Sau, cine stie, poate o sa fiu refuzat, ca sa ma intrige chestia asta, si sa vreau mai mult in visurile viitoare. E posibil. Si e de bine, ca vad ca pot sa gindesc constient, nu e ca in visurile clasice, in care esti dus pe sus de toate, si iti e anihilata vointza, si luciditatea. Imi aprind si eu o tigara. Ah, ce durere simt in plamini cind trag fumul. E ca in realitate. Un fum tras e o eliberare de toate, si o revenire la eternul eu, ca simt ceva. Trag fumul, si il expediez, ca sa simt realitatea lui. Desi e stupid, ca un fum  nu e o felie de viatza, asa cu mi-as dori-o, e doar un exercitziu al unor variante posibile. Dar eu sint eu, si vad lucrurile astea ca fiind concrete, si stabile. Ca asa simt ca exist ca persoana, intre ce e, si ce pare ca sint. Nu sint instabil, ca sa imi doresc ceva ce nu pot atinge, cred. Sint doar eu, in spatiul asta, care actionez, si vad cum reactioneaza mediul. Si eu caut sa obtin cit de mult pot, ca sa simt ca traiesc. Ca asta de fapt, vreau, sa traiesc cit mai intens ce pot, si sa nu-mi para rau de ce nu am trait. E o dorintza ascunsa a tuturor, si eu o vreau, asa cum vreau sa incerc orice, pentru ca sint liber, si asa vreau sa simt ca exist. E ciudat cum lumea nu-si da seama de asta. Ca viatza e ca s-o experimentezi, nu ca s-o risipesti dupa cum iti dicteaza altzii. Ca ar fi total absurd sa faci ceva ce e venit dintr-o alta conshtiintza. Ca, atunci ai fi sclavul altora. Si nu ai mai trai propria ta viatza. In fine, e o filosofie intreaga imprejurul lucrurilor astea. Si, fiecare traieste cum, si ce simte. E o libertate a orice.

Un vis spre viitor

Spatiile seamana cu cele din trecut. Au ramas cu aceleasi repere. Noi le-am vazut, si am continuat sa fim aceiasi. Cu aceleasi reflexii in oglinzi. Si cu aceleasi reflectii asupra a tot ce a fost, si a insemnat ceva, mai demult. Cu noi, privind la tot, ca sa cautam sa intelegem daca mai exista o sansa s ne conforma cu lumile de acum. Spatiul are, pentru noi, 3 dimensiuni, iar timpul doar una. Dar, care, e, fundamentala. Ca timpul decide absolut tot. El e regele spatiului, si al vietilor noastre. Timpul, cel fara de inceput, si fara de sfirsit. Timpul cel care ne priveste de sus toate trecerile, si ne face sa fim ce putem fi,  dupa care ne opreste fiintza. El, singurul. Lumea e doar un ambalaj al formelor printre care alergam haotic. Lumea e un bilci de aparentze, si iluzii in care traim, profitind de ce putem apuca. Azi ne delectam cu o vata de zahar roz, miine ne plimbam cu un tren al sperantzelor care urca pe deasupra tuturor, ca sa vedem ce nu putem vedea din propriile noastre puncte de vedere. Apoi coborim din tiribombe, si ne intoarcem la lumea de pe pamint. E calma, e placuta, e plina de luminitze de culori diferite. E frig, si aerul rece ne aduce inapoi la realitate. Am trait ceva, si acela e momentul de care ne agatzam, ca fiind singurul real. Apoi vedem ce inseamna ca sa stim ca ce a fost e un fel de trecut al iluziilor. Pentru ca, nimic din ce a fost promis nu s-a realizat. Era  normal. Stiam  deja asta. Dar am vrut sa credem ca e ceva real in toate. Asa, ca sa stim ca toate vor avea un happy-ending ca in filmele frumoase. Bine, stiind ca lumea e asa, nu poate insemna ca asta e vreo garantzie. Nici pe departe. Dar lumea asta e singurul reper de care ne putem agatza, cumva. Si singurul loc de care ne legam toate sperantzele. Pentru ca are in el atitea suflete, care se pot lega de noi, asa cum ne legam si noi de ele. Ca, de fapt, locurile din spatziile astea imense sint conexiuni intre sufletele accesibile. Noi traim legindu-ne de oamenii care au parut ca ne pot fi alaturi. Eu, unul, nu mai stiu cine am fost ieri, sincer. Pentru ca asa am vrut. Sa uit tot ce am trait greu, si fara determinare. Ca sa fiu altul acum, in clipa asta. Asa, pur si simplu. Ca sa merg inainte pe un drum care sa fie altfel. Pentru ca am considerat ca asta merit. Eu. Pe o alta varianta de destin. Stiu ca am multe care sa ma traga inapoi. Dar asta e daca eu accept asta. Pentru ca pot sa uit, sa privesc inapoi nervos, si sa injur tot, ca sa pot uita. Pentru ca pot, daca chiar vreau. Sa fie tot trecutul uitat, ca si cind n-ar fi existat. Ca sa pot incepe o alta poveste frumoasa a viitorului meu. E posibil. Normal ca e posibil, daca chiar imi doresc asta. Ca trecutul asta e un dat, nu e ca si cum l-am trait eu ca am vrut asta. am invatat din el suficient de mult, si gata. Acum e altceva. Traiesc un alt timp, din care invat alte lucruri, si in care imi fac o alta viatza.  Ca lumea asta e schimbatoare, si asta ma face sa ma simt asaaaa de bine, ca imi ofera alte shanse. Ce ma enerveaza sint tot felul de idiotzi care sint atit de legatzi de trecutul lor, si care se dau atoate-cunoscatori. Astia trebuie evitatzi, ca ma trag inapoi. Astia sint peste tot, si sint toxici. Creaturi absolut sinistre, care cauta sa arunce mizerii continuu. Pe astia lumea asta relativa ii deconcerteaza. Ca si pe mine recunosc, doar, ca, pe mine, relativul asta ma face sa ma simt mai stabil, pentru ca am resursele mele. Si imi da altfel de puteri, ca si cind as asculta un Beethoven, si as primi surse noi de energie. Bine, viata e schimbatoare, dar are, totusi, niste repere de valori stabile. Eu, sincer, ma simt mai viu in asa schimbari. Pentru ca asa am invatzat, ca lumea e o readaptare la conditzii noi. Ce ma irita sint cretinii care nu pot trai fara trecutul lor imbecil. Lupta esentziala, de fapt, e cu idiotzii depasitzi de vremuri, ca altfel, fara ei, lumea r fi un loc cu adevarat magnific.

Oameni zero

Amintirile sint legate de locurile care erau in trecut. Locuri in care m-am conectat cu anumite suflete. Sau in care am reusit anumite lucruri care aduceau satisfactii enorme sufletelor, si, care reuseau sa le conecteze. Apoi sufletele se separau, ca sa fie la fel ca inainte toate. Continue. Apoi, amintirile erau legate de locurile in care traiam o eliberare cosmica, de absolut tot. Cind terminam o zi grea la liceu, dupa ce fusesem ascultat, sau nu, dar in care traisem o frica la fel de cosmica. Drumul spre casa, atunci, era un drum al libertatii mele totale, pentru ca aveam in fata o liniste pe care nu m i-o putea lua nimeni. La fel era si drumul spre un examen greu, la facultate. La dus era plin de frici de tot felul, care veneau sa danseze o hora diabolica in jurul meu, si cite una iesea din cerc, se apropia de mine, si imi spunea rinjind: oricum ce ai invatat e putin, pentru ca oricind pot sa-ti cada subiecte pe care nu esti sigur, ba, poate prin care nu ai trecut cu seriozitate. Si asta era adevarat, ca asa ceva exista, pentru ca asa era conceput sistemul ala infect, ca sa te prinda in zonele in care ai dubii, nu sa te ajute sa iti aduci aminte intr-un mod mai prietenos. Poate mai bine era ca la examen sa ti se arate subiectele, rezolvarea lor, si testul sa fie, de fapt, o discutie pe marginea acelor lucruri, ca sa te poata vedea examinatorul ca ai inteles. Si puteau fi si subiecte ne-anuntzate. Asa cum se intimpla in viata reala. Bine, citeva date trebuie sa cunosti, ca sa te poti raporta la ele, dar nu sa tii minte un miliard de detalii, ca nu despre asta e ingineria. Ca si ei spuneau asta: poti uita tot, dar felul de a gindi iti ramine, si el e tu, de fapt, el e destinul tau, mersul tau prin viata. Iar cel mai greu e sa-ti formezi acea gindire, care sa fie conforma cu valorile prin care ai trecut. Adica sa gindesti folosind acele logici, care au fost aplicate peste tot, prin toate calculele matematice ale unor realitati fizice concrete. Odata construita metoda, esti, practic, un inginer invincibil. Pentru ca, pe urma, pus in fata oricarei situatii, oricit de neobisnuita, sa poti rationa, cauta, si gasi solutii valabile. Nu e nicio magie, sau altceva, totul e din minte, ca ea e locul experientzelor noastre. Si, gindirea asta practica iti devine, pe urma, aplicabila in alte si alte probleme pe care viata ti le pune in fatza. Sigur, sint multe ciudatenii, pe care le vezi la oameni. Pentru ca tu gindesti logic, si rational, ceea ce nu se intimpla in societate, decit rar, pentru ca oamenii sint schimbatori, si imprevizibili. Aici e un mare challenge, e adevarat. Dar, traind, inveti sa gasesti solutii la multe situatii. Inveti sa nu mai spui direct, ce gindesti, sa fii rezervat, si inveti sa cauti sa comunici prietenos cu indivizi de toate felurile, care sint, de la naivi, la dementzi, rai, parsivi, dusmanosi, etc. Comunicarea, de fapt incercarea de comunicare cu ei nu te diminueaza, pentru ca nu are cum, ca tu esti tu, si ei sint ei. Iti pot aduce daune psihice, asta e foarte real. Pentru ca, prin ce fac, pare ca ei vor sa te subjuge, sau sa te distruga, chiar. Daca vezi asta te indepartezi, si limitezi comunicarea doar pe lucruri evidente. Indivizii astia micronici sint capabili de orice. Pe mine au reusit, un timp, sa ma deturneze. Asta pina am invatat sa-mi revin. A fost foarte greu, la inceput, dar am invatat, din esecuri, sa imi caut repere, si sa ma agatz de ele cu tot ce am putut. Am reusit asta gindind la lucrurile frumoase din trecut, si care m-au facut sa fiu ce sint. Am inceput cu a aduna imagini artistice, pentru ca ele ma echilibrau. Apoi altele, si altele. Nu e deloc usor sa-ti revii. Pentru ca pare ca toti vor sa te dezasambleze, si sa-si bata joc de tine, daca te vad mai normal la cap, si mai sensibil. Totul e sa inveti, in timp, din greseli, si sa nu mai lasi ceva din tine descoperit. Pentru ca tu esti propria ta stabilitate. Te porti frumos, pentru ca asa e normal, dar esti pregatit de lupte crincene cu toate animalele. Iar ei, in societatea asta mai civilizata, nu au dreptul sa calce peste drepturile tale. La inceput, e adevarat, iti e frica de ei, dar vezi, in timp, ca nu are de ce. Pentru ca diferentza intre tine si ei e una uriasa. Ei sint nimeni in drum, si tu esti un om care are niste reusite in trecut. Cel mai sanatos, ca sa te eliberezi de mizeriile din umbrele lor e sa-i injuri pe fatza, si sa uitzi absolut tot ce tine de ei, ca, de fapt, ei sint importantzi doar daca pot sa te enerveze. In rest nu au absolut nimic. Sint niste zerouri care vor sa fie bagate in seama.

Vremuri insingurate

Ciudate vremuri. Si asa nu imi era o fericire ce traiam, si ieri am aflat ca a murit Cristina Topescu. Adica a murit mai demult, cred ca acum 2-3 saptamini, prin preajma Craciunului, ca de atunci nu a mai dat nici un semn pe fb. Foarte trist, si ciudat, si absurd. Ea era un om deschis, dragut, buna jurnalista, in special la interviuri, pentru ca a avut de la ce tata celebru avea, ce sa invete. Ciudat, zic iar. Pe fb aveam un an de cind ne imprietenisem, mai lasam commenturi pe pagina ei, cind era vorba de cite o tema sociala, mai puneam si poante. Era cautata avea multi prieteni, si urmaritori. Am aflat ca a fost gasita in casa, dupa ce sunase o vecina ca nu a vazut-o de 3 saptamini. Asta e. Mi-a dat o stare de suflet greu, parca ma misc mai incet, si nu am energie. Dar imi revin  [...] M-am uitat pe citeva videouri pe youtube, si mi-am mai revenit, ceva filmari de calatorie, din masina, un neamt care a mers mult prin Europa, Rusia, alte tari ex-sovietice. Are un sir de videouri de trecere prin Ro, pentru ca intra pe la Giurgiulesti in Ro dinspre Moldova, apoi Galati, trece bacul, Tulcea, Constanta, statiunile de la Marea Neagra,Mangalia, Vama Veche, granita cu bulgarii; tot-tot in aceeasi zi, prin 2016. Pe mine m-a interesat video din  Galati, dar le am si pe restul salvate, ca sa le vad, ca drumurile prin Dobrogea sint frumoase, si imi aduc aminte de atitea, de prin adolescentza, ca atunci era veselia de vacantza maxima. Era un entuziasm al plecarii, apoi facutul bagajelor, apoi drumul, ajunsul acolo, instalatul. Pe urma zilele curgeau cam monoton, ca sa vina iar entuziasmul plecarii acasa. N-am avut o "gasca" cu care sa ma duc la mare, sau la munte, sau prin alte locuri, ca ma oboseau cei de virsta mea, ca erau intr-o miscare browniana, si nu aveau logica, nu te puteai intelege cu ei. Asa mi s-a intimplat tot timpul. Si cu colegii, vecinii, cu posibilele prietene, cu care am avut relatii relativ scurte, pina imi dadeam seama cit, si cum le duce mintea. In fine, le mai ducea mintea prin locuri total neinteresante pentru mine, asa ca, fix degeaba. Asa se intimpla. De la un anumit moment se repetau. Plus ca si gesturile li se repetau. Erau foarte conforme cu un fel de robot social, pe care il vedeai peste tot. Iar imaginatia era una cu bataie scurta. Asa ca, na. La ce cautam eu gaseam probabil in 3-4 gagici, fiecare bune pe cite o directie. Nu mai conteaza, n-am avut norocul sa gasesc o partenera devreme, asa ca asta e. Acum ma uit la un film rusesc cu Ludmila Gurchenko din Gara pentru 2, se cheama Cinci Seri, e cu 2 fosti prieteni el si ea, care se intilnesc dupa mult timp, si discuta despre vietile lor timp de 5 seri. L-am vazut mai demult, tin minte ca erau niste chestii de filosofie de viata foarte profunde, ca la rushi. Bine ca s-a dus si duminica asta, acuma e luni noapte spre dimineata, si eu sint cam nu stiu cum, cam strain de tot, parca. Plus ca am mai si primit niste emailuri de sa-mi trag palme. Bai nene, ce vrea lumea asta de la mine? Ca nu i-am facut nimic, si ma taxeaza cu tot felul de apocalipse timpite, si parca vrea sa ma blocheze sa fiu eu, de parca as fi dator cuiva cu ceva psiho-afectiv, si nu stiu inca. In fine. Cind am trecut prin ce am trecut doar O persoana m-a intrebat, asa, cum ma simt. Eu cam cum ar trebui sa ma port cu ceilaltzi? Bine, atitudinea romaneasca e una oricum fara rezultat, doar de forma, ca sa nu para ca nu e. Dar e acoperita de vorbe si promisiuni, de crezi ca esti inconjurat doar de prieteni. Si asa e cu toate care tin de tzarisoara. Oricum e fiecare pe cont propriu.

Parteneri pentru viitor

Am avut un soc. Bine, socuri am tot avut, deci e ceva cam continuu. Fara socuri parca nu exist, ca trebuie tot timpul sa ma remontez. Oricum nu conteaza. Nu conteaza nici lipsa de empatie, desi la ce a fost data asta e inuman sa nu am parte macar de acte de complezentza. De acuma o sa ab ordez si eu relatia cu ceilalti strict pe baza cinica. M-ai ajutat cind am avut o uriasa nevoie, multumesc, nu te uit, si, daca pot, promit sa te ajut. Ceilalti nu. Or sa traiasca si sa moara in ograda lor, si imi vor fi indiferentzi. Pentru ca, repet, e inumana atitudinea asta. Bine, nu mor eu doar din asta. Ma gindesc, totusi, de ce e asa situatia? Sa fiu eu de vina, adica eu sa generez o atitudine atit de rea a unora? Sau ei sint deja rai, si eu doar ii fac sa actioneze? Probabil ca adevarul e la mijloc. Ca nu-s asa de rau eu, si ceilalti buni, si reactivi la raul meu, sau nu-s asa de bun eu, si ceilalti complaet rai, ca e stiut ca in fiecare e si bine si rau, amestecat, si reactioneaza fiecare dupa anumite impulsuri date de anumite situatii, ca-s experiente traite, sau citite, sau cine mai stie. Cred ca o mare vina o are salbaticia asta din fiecare, si care are permisiunea societatii sa se manifeste liber. Cei educati si-o controleaza, pe cind ceilalti nu prea. Acuma ce inseamna educat, e mult de spus. Educatia asta o poti dobindi prin scoala, sau citind, experimentind singur, pentru ca citind, sau gindindu-te la multe, filosofind singur, poti ajunge la aceleasi rezultate, ba, poate, uneori mai bune. Scoala e un dat, un model, dar nu e nici pe departe o garantzie. Pentru ca educatia ta depinde de efortul propriu, de a gindi singur, si a face rationamente. Multi confunda educatia cu memorarea unor lucruri. E buna si memorarea, evident, dar ea e doar inceputul constructiei educatiei. Ea e baza de date la care apelezi ca sa-ti construiesti rationamentele. Si educatia inseamna invatare continua, adica o cautare continua de a intelege ce simti, traiesti, ce vezi, ce spun altii, ce scriu cartile, ce e in social, etc. Si asta e antrenamentul pe care il faci zilnic, asa cum fac sportivii, ca sa-si mentina conditia fizica indiferent de virsta. Pentru ca, cum se spune, cit traim invatam. Bine, de la un anumit timp incepi sa separi ce e important de ce e detaliu, si nu te mai obosesti sa analizezi chiar toate nimicurile. Lucrul asta il fac putini oameni. De asta educatia inseamna si control al resurselor tale psihice, dar si o insingurare, care se accentueaza odata cu acumularea altor cunostinte, si odata cu trecerea anilor. Asta mi s-a intimplat mie, pentru ca nu ar fi fost cum sa fie altfel. Daca as fi avut o partenera de drum de mai demult cu care sa construiesc un fel de legatura de cautari, cercetari, lupte pentru cunoastere ar fi fost cu totul altceva, pentru ca am fi crescut spiritual impreuna. Ne-am fi si certat, poate, dar am fi construit o legatura foarte profunda. Ori asta nu a fost sa fie, pentru ca au exista un miliard de cauze. Si eu am mers pe drumul meu foarte hotarit, daca am vazut ca, dupa multe incercari am ramas singur. Pentru ca, na, e greu, si fiecare isi are determinarea lui. Bine, multi oameni isi vor da seama de propria prostie cind va fi prea tirziu, dar asta e problema lor. Eu o sa am si eu regrete, evident, dar nu asa de multe, ca experimentez multe, si nu am timp sa imi para rau de ceva (hahaha, suna comic). Adica na, imi pare rau ca-s singur, si ca nu am avut sansa sa intilnesc oameni cu care sa imi construiesc niste prietenii stabile, asta da, dar, in rest, chiar nu am nimic sa ma tina in loc, sau sa ma deturneze. Depresiile astea au venit pe drum, pentru ca nu m-am conectat mental cu unele personaje, desi eu am avut toata bunavointza. Pentru ca sint si eu om, si am nevoie de contactul cu mintile celorlalti, si cu sentimentele lor; dar ca parteneri egali, fara ca eu, sau celalalt sa domine in vreun fel legatura asta posibila, sa fie totul democratic. Oricum, mai am multe de facut, ca trebuie sa pun ideile in practica. Doar n-o sa ma culc de miine si sa-mi astept inexorabilul sfirsit, hahaha, asta e complet imbecil. Mai am destui ani buni inainte. Depinde si de conditiile sociale, in special depinde de ce oameni mai intilnesc, ca sa-mi si finalizez unele proiecte. Dar, parca simt mai mutl ca orice ca am nevoie de o partenera, si de citiva prieteni pentru ginduri. In rest toate sint ok, nu ma pling. Plus ca se mai inclazeste si vremea.

Ajutorul institutiilor si nu al pretinsilor prieteni

Nu mai stiu ce am scris postul trecut, pentru ca eram in soc, si eram furios. Am fost efectiv atacat extrem de violent, de un descreierat. Singe pe urechea dreapta, singe pe nas, ochiul drept vinat si umflat, dureri in partea dreapta a capului, in marul lui Adam. Am fost lovit cum vezi doar in filme. Am avut si martori 3 persoane, care, ce sa vezi, nu au reactionat in niciun fel. Apoi am cautat ajutor prin vecini, am ciocanit la usa lor, nu au raspuns, ci, dupa mai multe incercari unul a sunat ambulantza. La scurt timp erau la intrarea in cladire o masina de pompieri si o ambulantza. M-amn urcat in cea de-a doua, si le-am povestit celor de acolo ce mi s-a intimplat. Am primit doua pastile pentru durere, si un prim  ajutor rapid, mi s-a verificat tensiunea, si am fost dus urgent la spital. Aici am avut o camera de urgentza unde am avut un repaus. M-am asezat pe pat, si am asteptat. Au venit mai multi doctori, unul mi-a verificat in tegritatea oaselor, mi-au testat nasul, urechile, zonele dureroase. Apoi am fost la un scan pentru cap, sa vada daca nu am fisuri, sau fracturi. La halul in care aratam probabil ca era necesar, dar am iesit ieftin, ca paream ok la partea de oase. Mi-au spus ca, poate, in citeva zile as avea nevoie de un alt scan ca sa verifice daca lucrurile sint ok. Am mai stat pe pat, am si adormit putin, ca totul s-a petrecut noaptea. Spre dimineata a venit o asistenta sa ma curete de singe, nas, urechea dreapta, fatza, si m-a lasat sa ma odihnesc. Dimineatza am putut pleca. Am stat in stati de bus, dar nu stiam ce sa iau, ca nu stiam  unde sint. M-am intors la camera de urgentza la intrare, si am sunat un taxi, care a venit rapid, si m-a dus acasa. Aici tipul care ma agresase nu era, fusese luat in custodia politiei, ca la intrarea in spital am dat o declaratie cu ce mi s-a intimplat, si politia l-a saltat la scurt timp pe nemernic. Iar legile nu permit ca el atacatorul sa se mai apropie de mine, victima, asa ca, de atunci nu l-am mai vazut, si habar n-am unde e. Sint singur in apartament, cu pisicile lui, care, pentru ca au ramas fara mincare a trebuit sa ma montez sa imi misc oasele, si sa le cumpar ceva. Bine, pisicile sint dragute, ele n-au nicio vina ca stapinul lor e o jigodie de om violenta. Pe el il cheama Kevin, e inalt cam cit mine 1.82 m inaltime, fost security staff la un bar, un bataus primitiv, violent, spalat pe creier de cite filme cu cadavre, crime, etc a vazut, fara nicio educatie, mincinos, jegos, profund dezgustator, si cam capabil de orice. Noroc ca sintem in Canada, si aici legile functioneaza, si institutiile sar in ajutorul cetatenilor care trec prin ce am trecut eu. La scurt timp dupa incident am fost vizitat de 2 ofiteri de politie care mi-au dat un numar de tel pentru victime ale violentzelor, si mi-au spus sa sun urgent ca sa primesc ajutor. Eu sint mai timid, nu am sunat inca, dar o voi face cit de curind. La 1-2 zile dupa ce s-a intimplat agresiunea asupra mea am inceput sa simt niste dureri atroce in partea dreapta a capului, nasul, marul lui Adam, ochiul drept era umflat complet, inchis, vinat. De la inceput am crezut ca nu e adevarat ce mi se intimpla, am avut un soc psihic. Apoi am fost furios, pentru ca nu are nimeni dreptul sa ma brutalizeze in halul asta. Apoi au venit durerile, si gindurile mele negre. Dar m-am simtit aparat de institutiile statului, daca de oamenii dimprejur nu am fost. Si asta e si acum. Va urma un proces, probabil, si nemernicul va sta un timp la racoare. Acum nu se poate apropia de mine, pentru ca asa sint legile, si sint singur in apartament. Celalalt car era aici, Brian, a dat bir cu fugitzii, dupa ce tot timpul i-a luat partea lui Kevin, agresorul meu. Am impresia ca Brian sufera de Sindromul Stockholm, ca face solidaritate cu agresorul, ca si el a fost verbal violent agresat de Kevin. Nu e treaba mea ce relatii sint intre ei, cit nu ma afecteaza direct. Astazi m-a vizitat doamna landlord ca sa verifice ce se intimpla. I-am povestit tot, si a zis ca revine. Ce e incredibil, e ca agresorul meu, Kevin, nu a declarat nicaieri ca mi-a inchiriat o camera, si pe asta s-a bazat tot timpul, iar landlordul mi-a spus ca nu exist. La care am replicat foarte energic, ca uite, exist, si stau in locul asta de 4 ani, si i-am aratat si permisul de conducere cu adresa pe el, si i-am spus ca nu e vina mea ca descreieratul ala nu m-a declarat (el fiind cu antecedente criminale la politie). Si i-am spus ca sint inginer, sint o persoana pasnica care a cautat sa evite orice conflict, tot timpul, chiar daca am fost provocat, jignit, insultat, continuu in toti anii astia. La care ea a zis ca ia legatura cu el, ca sa se edifice. Deci el, nu a sunat-o!!!!! El spera probabil sa revina in apartament dupa ce plec eu, desi stie ca-l paste inchisoarea pentru asa o agresiune. Oricum totul e o mizerie provocata de un nemernic, care a incercat sa manipuleze tot, ca sa se scoata. Eu plec de aici, unde, nu stiu, dar imi caut un loc unde sa nu mai fiu agresat. Am avut un ghinion mare sa nimeresc in asa o porcarie. Dar, ma refac. Ma simt un pic mai bine, si, cum ziceam, azi mi-am cumparat niste mincare. E o uriasa rusine. Eu sint inginer, si am construit niste mari proiecte, nu sint un bataus de la coltzul strazii. Ce e trist e ca oamenii nu m-au ajutat in absolut niciun fel. Doar institutiile. Pe ele ma bazez. Mai am umflata partea dreapta a fetzei, si mai am dureri. Dar toate trec, si dupa ce imi gasesc un alt loc unde sa stau, si un job, am sa ma gindesc bine la toti cei care ii consideram prieteni. Pentru ca prietenia e e chestie practica.

Unele violentze impotriva mea

Viata e un sir mare de nereusite. Asezonate, ca orice mare chestie (sa-i zicem simplificat asa, ca fiind chestie, daca o asemanam cu ceva concret, ca e comestibil, sau doar realizare), cu unele reusite. Unele reusite mai mari, sau mai mici, care ne fac sa stim ca avem, totusi dreptate, si ne mai fac sa mergem inainte. Reusite care ne fac sa ne simtim, totusi, oameni, in marea asta masa de neomenii, si lucruri complet deplasate. Pentru ca trecem prin atit de multe si trebuie sa rezistam la atit de multe. Eu, de exemplu, am fost agresat violent, de curind, de un monstru biped,  care mi-a afectat sanatatea. Nu spun mai mult, pentru ca e inutil. Sm fost, e adevarat, agresat de prea multe ori, dar asta e una fizica. Si acum ma doare partea dreapta a fetei, si ochiul drept nu pot sa-l deschid, pentru ca e umflat. In ce conditii, si cum, iar nu pot spune. Poate mai incolo. Acum incerc sa ma refac, si sa vad pe ce directii merg inainte. Oricum nu conteaza, pentru ca nu ma poate deturna o mizerie violenta facuta de un mizerabil. Thank God I'm in Canada, and Justice is working properly. In rest ce sa mai zic, luea e la fel, si se joaca cu noi, la fel. Ma simt cumva mai linistit ca o sa vina, pina la urma, dreptatea, ca nu avea cum sa continue atitea aberatzii pe care le-am inghitzit de le niste monstri, asociatzi. Asta e avantajul urias al unei societatzi civilizate, ca nu lasa mizeriile sa se intimple. Oricum, eu inca nu pot sa deschid ochiul drept, si asta am sa povestesc mai incolo, cind mi-o fi mai bine. Acum ma concentrez pe lucruri mai bune, si mai pozitive. Nu mai stiu despre ce ziceam. Era ceva cu viata, parca, ca e un sir amestecat, de reusite, si nereusite. Ca, totusi, asa e. Pentru ca viata asta presupune o interactziune cu unii oameni, care cu unele functzii, care fara, si, care, prin ce fac, ne determina. Si noi luam totul ca atare, si intram in contextul asta facind ceva, sau altceva, ca sa obtinem, totusi, ceva, sau altceva. Nu e simplu, dar ne asumam ce avem de facut, sau de trait, in felul nostru. Si facem unele, sau altele, si iar facem lucruri, ca sa simtim ca sintem implicatzi in ceva ce e in acord cu un sistem de valori, ca e propriu, sau social, orice, dar care e, acolo, stabil, si ca ne reprezinta, mai mult ca orice. Ca nu facem ceva ce e in afara noastra, doar ca sa satisfacem cine stie ce aberatzii din exterior, care-s ale altora. Chiar daca am avea avantaje facind asta. Pentru ca ce e din afara e o timpenie mai mult sau mai putin impusa, care ramine o pura timpenie. Si lumea e plina de asa ceva, deci de ce noi am fi dispusi sa mai contribuim cu una mai mult, nu inteleg. A, bun, ca lumea e dipusa sa faca timpenii pentru avantaje, asta e, e un dat, dar nu e chiar asa peste tot.. Lumea e dispusa la multe, ca sa-i fie bine. Asta pentru ca sint multi nemernici capabili de orice, nu pentru ca chiat totzi am face compromisuri de neiertat. Dar asta e. Viata ne obliga, si noi cautam sa facem ceva ce e conform cu propriile valori. Am partea dreapta a fetzei umflata, si parca scirtzie cind fac unele miscari. Nu am avut de ales, am fost fizic violent agresat de un descreierat. Am fost si la spital, mi-am facut si raze X la cap, pare ca-s normal. Ma rog, normal fizic, hahaha. Ochul drept nu pot sa-l deschid inca. Sper sa nu-mi fie afectata retina, ca aveam de demult unele probleme cu desprinderile de retina, dar par ca-s in parametri. Unii nemernici responsabili de ce mi s-a intimplat au restristzie de la politzie sa se apropie prea mult de mine, de asta nu mai calca in apartament, si e posibil sa urmeze un proces, pentru ca am fost violent agresat. Sa vedem ce va urma. Nu mi-e frica, cu nu prea mi-a fost cind e vorba de institutiile statului. Eu doar cu unii nemernici am avut probleme. Dar astia intra la inchisoare, daca sint violentzi.

Lumile oamenilor

A fost o iarna relativ calma, fara excese de vint, sau frig. Poate asa va fi si in continuare. Sau, cine stie, ca toate sint al naibii de relative. Am lasat in urma un 2019, si am intrat in 2020, firesc, cumva, fara sa fim prea complexatzi de nush ce bilantzuri, rusinati de nereusite, sau speriatzi de ce dracu mai vine sa ne termine. Am observat ca ce ma bloca pe mine era frica indusa prin metode destul de elaborate. Si frica asta o data infipta in creier se auto-mentzine prin propriile mijloace, fiind intretzinuta de mediu, evident, de tot felul de infectzi cretini din mediu. Ei actioneaza brutal, violent, stupid, si complet haotic. Sint spalati pe creier de tot felul de cretinisme, si au un tupeu cosmic, de parca libertatea asta inseamna sa putem face orice. Sigur, in timp societatea o sa-i tempereze. Pe moment se vad niste rezultate. Pe facebook nu mai injura atit de gretzoso-dement, ceea ce e, sa recunosc, colosal, fata de cum era. In social o mai fac pe nebunii, dar, pare ca le-a scazut elanul. Poate incepe sa se intimple o noua etapa a civilizatziei. Ar fi fabulos. Pentru ca, daca critica in termeni decentzi le pot raspunde. Chiar imi face placere sa fiu criticat, pentru ca asta ma mentzine treaz, si limpede la idei. In fine, oamenii au drepturi, si si le exercita. Si eu am drepturi, si imi folosesc si mintea, ca sa spun, sau ca sa ma apar de atacuri de o agresivitate la nivel uman, ca pe celelalte e mai greu. De asta e frica asta indusa, pentru ca nu stii la ce sa te astepti de la oameni. Ca mie, nu prea mi-a fost frica niciodata, de ceva, sau cineva, ca nu aveam de ce, ca eram stabil pe ce stiam, sau spuneam, sau faceam. Am inteles, in timp, mai bine mecanismele astea folosite de ignobili ca sa atace, si am invatzat sa-i contracarez. Prostia e o mare problema, ca prostul are mintea hodinita, stie putine, si e sigur pe prostia lui. Si e imun la argumente. Asta e, invatam sa le folosim energia, ca sa-i contracaram, ca in aikido. Iar prosti sint pe toate nivelurile. MA tot uit la unii scriitori ce reactii au pe facebook. Mai nene, parca-s redusi mintal. Unii, nu toti. Se iau de tine fix prosteste, si fix fara sa ii jignesti in vreun fel. Apoi te uiti la "operele" lor, si iti explici de ce fac ce fac, ca nu ii duce mintea. Ca nu au idei, doar invirt multe cuvinte. Sint doar mediocri, dar foarte inteligentzi dupa propria minte. Treaba lor, oricum lumea nu-i citeste, si asta ii frustreaza maxim. Nu e doar vina lor, ca lumea s-a prostit urit de tot, nu mai intelege nimic din nimic, si vrea doar sa rinjeasca la bazaconii erotico-stupide, si asta e adevarat. In fine, treaba lor. Azi e cvasi-imposibil sa traiesti din scris, intr-o tara normala, pentru ca e o concurentza uriasa. La noi, unii scriitori traiesc din functzii nemeritate. Iar restul mor de foame, oricit de talentatzi ar fi. E o mizerie universala derivata din lipsa de cultura, si, mai grav, din lipsa de discernamint a marei mase de cititori. Nasol. Si actorii mor de foame, desi sint si ei artisti, dar e inflatzie, dupa ce multe facultatzi au scos pe banda multi actori mai mult sau mai putzin talentatzi. La meseriile din zona reala pare ca e mai liniste, ca ei isi fac treaba pe tacute. Sau, care nu sint multumiti emigreaza. Multi specialisti au plecat. Nu aveau ce sa caute intr-o tara a jegurilor ieftine, in care esti batjocorit fara motiv. Printre ei, si eu, ca-s specialist si sint genial, hahaha, glumesc, nu-s genial, dar sint bun pe directia mea. Ce am invatat bun, totusi, recunosc, a fost aici in Canada, ca de acasa, in afara de ce am invatat studiind in facultate, restul a fost fix zero. Si nu ca ma laud, dar tot ce am facut a fost de buna calitate, toate designurile mele sint perfect functionale. Unele le-am facut cu ajutor, altele complet singur, si merg. Azi ma gindeam ca tot ce mi-am propus, si a tinut doar de mine a reusit fara probleme. Cind mai interveneau altzii aveam nereusite, si asta nu era vina mea, dar ce am facut eu e valabil. Ce nu mi-a reusit a fost sa-mi fac prieteni, ca eu sint genul care depune mult efort, gindeste, viseaza mult, si lucreaza ca un sclav, iar oamenii prefera sa te stie un obedient, si un robot care sa-i satisfaca, iar eu nu fac asa ceva. Eu argumentez mult, si nu ma fac placut la modul gratuit, pentru ca nu e rolul meu ala. Simplu. In fine, reusitele mele pe planul asta nu au fost sa fie pentru ca am si intilnit multi cretini, sau depasiti de evenimente. Dar se mai schimba lucrurile. Pentru ca vreau sa folosesc o alta abordare, una mai energica, si directa. Cine nu e capabil, dupa standardele mele o sa-i cam dau deoparte, ca nu mai am timp, si energie, pentru toti idiotzii. Si mai aveam inca citeva de spus, dar le-am uitat, ca m-am luat cu discutiile despre mine relativ la lume. Pe anul asta 2020 mi-am propus niste chestii mai curajoase, dar realist vorbind posibile. Vreau o relatie stabila, si un job care sa imi satisfaca dorintzele, si curiozitatzile. Ca sa ma simt si eu in acord cu mine. Si poate se intimpla, daca am energie suficienta sa le caut, ca sa le gasesc. Nu e greu, imi trebuie doar starea aceea de calm, ca sa im i pot desfasura gindurile, si sa explorez. In rest e ok. Nu-mi e frica, cum nu mi-a fost, inainte sa ma deturneze unii, sau altzii. Pentru ca, realist vorbind, am trecut, totusi un ocean, si am facut niste designuri la viata mea. Si, iar, realist vorbind, lumea asta e uriasa. Exista, undeva si acel loc al meu.