Timpul din rataciri

"Prea multa agitatie, si haos cu alegerile astea. Si multe laturi/zoaie aruncate in toate directiile. Se uraste lumea ca la concurs. Ca unu-i dintr-un partid, sau altul, e privit de parca ar fi mai bun, sau mai rau. Eu nu mai judec asa, de cind politica asta mi-a facut greatza. Pentru mine omul ala ori are valori, ori nu. Ca alege sa creada in ceva politic anume e optiunea lui, asa cum si eu nu cred in niciun politician, hahaha. Dupa revolutie a fost o cadere continua, un jaf, si o distrugere, care s-au intimplat sub ochii nostri, si cu acceptul nostru. E vinovat cineva anume? Da, si noi i-am lasat, deci sa ne asumam o vina colectiva, si sa invatam sa ne organizam societatea, ca asa ca acum nu functioneaza. Cu asta sintem toti de acord, ca tara e in prapastie, si, parca, pe toti ne doare-n basca de asta. Ne intereseaza exclusiv bilciul ieftin. La alegeri ne-am porcait, de parca asta ne-am dorit, sa vina prilejul sa ne descarcam mizeriile pe altii, nu conteaza cum, care, cine e. Gasim pe oricine, si il facem tzap ispasitor. Pe el, ca-i vulnerabil. Ce e mai trist e ca facem asta grobinan. Injuram fara stil, si invocam cele mai joase scirbosenii posibile. Asta e sa-ti lipseasca cultura, debitezi ce-ti vine, haotic, fara nici o logica, si fara discernamint. O sa-l regretam pe Vadim, ca ala macar avea un sistem., si te facea albie de porci invocind niste chestii mai general valabile. E urit ce atmosfera se creaza la prilejuri de astea festive. Si e stupid, ca te scirbesc lucrurile astea. In loc sa ai un dialog, sa aduci argumente valabile, tu injuri ca un golan din gang. A, bun, e poate pentru ca nu te duce mintea. Si eu ce vina am sa trebuiasca sa suport starea asta de fapt? Sa-mi para rau ca traiesc prin locurile astea, pentru ca lumea asta e primitiva? Si sa ma faca sa vreau sa plec de aici cit pot de repede? Asta e scopul? Si cine, si de ce ar vrea asta? Ca, daca starea asta se mentine, toti oamenii capabili vor emigra. Si vor ramine acolo prostii, si neterminatzii, sa-si plinga unul altuia pe umar. Si asta ca sa ce? Ca nu exista, cum spuneam, nici o motivatie, nici un scop, in afara de ala de a-l calca pe cap pe cel care nu e de acord cu ce gindeste cineva. Si, asa, pierdem toti, si ne afundam in dementze, ca pe oamenii inteligentzi am incetat demult sa-i ascultam. Nasol moment, misto coliva, am spune, rinjind. Nu mai conteaza razboiul, daca coliva are si alune, sau nuci, si bomboane fondante. Bai ce penibili am ajuns, sa ne vindem tot pe o satisfactzie de moment. Viitorul da-l naibii, sa-l rezolve generatziile viitoare, ca noi avem razboaiele noastre cretine, de dus. Asta dupa ce tzara asta in care traim toti (ma rog, teoretic, ca unii si-au luat lumea in cap) e o ruina irecuperabila. Iar lumea priveste, se mira, si lasa totul sa devina ce merita." Asa ar fi scris omul meu, inginerul ala navalist, din secolul ala contorsionat. Grele vremuri au avut. Si ma gindesc cit de greu le-a fost sa supravietuiasca. Oare chiar a existat lumea asta, sau e o fantezie? Desi e greu de analizat, si facut diferentzele, pentru ca acum judecam cu mintea de acum, nu stim exact ce a fost atunci. Ca sa intelegem trebuie sa mergem inapoi in timp, si sa vedem mentalitatile vremii. Hm, ciudate unele stiluri de societatzi. Pacat ca unele au cam blocat evolutzia, si au redus la tacere oameni care, prin ideile lor ar fi facut ca societatea sa avanseze mai repede. Oricum, ei au existat, si noi sintem urmasii lor, deci ar trebui sa le multzumim, cumva. Daca asta ar mai fi posibil. Oricum, inginerul e omul meu. Ca s-a batut ratzional, pentru niste adevaruri valabile, as spune, si n-a irosit energii bune pentru idiotzenii. A fost si el o victima a vremurilor. Ca mine, intr-un fel, desi lupta pe care a dus-o el e diferita de lupta pe care o duc eu. Ca atunci era o batalie pe idei de baza, si nu pe detalii, ca acum. E o mica-mare nuantza. Oricum e bine, ca mi-am gasit omul cu care sa relatzionez. Pacat ca am trait in perioade atit de departate in timp, ca el e o amintire, si eu un suflet ratacitor. In timp ajung si eu o amintire pentru un alt suflet la fel de ratacitor. Asta e. Pina cind se inventeaza nemurirea avem a cunoaste multi oameni care ne-au semanat atit de bine, si, care, au disparut. Fizic. Pentru ca ii simtim aproape. Si doar ei ne ajuta sa continuam sa traim.