Setari de stari

Am cautat citeva poze, pe net, din Galati, si greu sa gasesti ceva decent, de parca orasul ala ar fi fost vizitat de extraterestri care ar fi lasat in urma o zona ciudata, unde totul are un fond intunecat, si unde se poate intimpla orice rau imaginabil. A, ca au fost vremurile de dinainte de asa natura, na, asta a fost toata tara, si asta nu putem corecta nici acum, dupa 30 de ani. Dar Galatiul e locul ala magic, unde mi-am trait eu nasterea, cresterea, si prabusirea visurilor mele. Partea cu prabusirea am uitat-o fortzat, ca na, nu face bine la psihic. Oricum, acolo m-am format, alea imi sint originile la absolut orice sint azi. Acolo mi-am trait eu toate miracolele, si acolo am inceput sa-mi construiesc imaginatia. Ca am muncit mult sa acumulez datele, pentru ca trebuiau filtrate, ca nu puteai crede orice, cind existau atitea minciuni, si manipulari amestecate cu adevaruri. Asa, si mi-am adus aminte de ceva ce domina societatea de atunci, si care a ramas in memoria celor de virsta mea, probabil. Societatea romaneasca a fost una primitiva, si brutala, si asta se vedea in orice, dar ce era trist ca asta domina si mintile oamenilor. Era incurajata, intr-un fel, o reusita bazata pe o duritate a loviturilor, cu pumnul, sau bocancul. Aproape toti erau asa, cu infime exceptzii, din ce am trait eu. Pentru ca intelegerea a lipsit. Oamenii erau aparent prietenosi, la un prim contact, sau unul de natura superficiala. Dupa care deveneau salbatici, daca, din diferite cauze, treceai de nivelul superficial. Nu-i ducea mintea, si oboseau repede, si, probabil de teama de necunoscut actionau asa. Unii, cei cu un stil mai pasiv, iti rinjeau in fatza. Nu puteai construi absolut niciun fel de comunicare care sa treaca pe nivele superioare, pentru ca te blocai la etajele de jos. Si toti aveau un stil identic. Respingeau ce le parea strain, si te respingeau si pe tine. Toti, de la vecini, colegi, cunostinte, parinti chiar, toata lumea avea o limita peste care nu se putea trece.Asta mi s-a parut mai sinistru ca brutalitatea primitiva sociala de atunci. Ma uitam la unii colegi, care, sa zicem, erau mai buni la anumite materii, pentru ca invatau pe rupte. Se simteau bine cind puteai comunica din ce stiau. Ramineau un timp deschisi la ceva nou, dar asta dura un timp mediu-scurt, dupa care opreau discutia. Pentru ca nu li se parea normal sa asculte, si sa invetze. Se vroiau stapini absoluti pe domeniu. Adica mici dictatori psihici, sa le zic. Dupa revolutie a picat toata piramida mare, dar piramidele mici, din sistemul lor a ramas. Nu pricep pentru ca nu accepta asta. Orgoliul le-a cam luat mintile, si asta a fost din cauza sistemului in care am trait. Multi nu s-au putut adapta unei lumi noi si libere, pentru ca aveau mintile blocate in ce a fost. Asta e, de asta pare Ro azi o zona vizitata de extraterestri, si de asta toti se urasc, pentru ca nu accepta diversitatea, asa cum n-au acceptat-o atunci. E de inteles, cumva, dar nu de acceptat, clar, ca trebuie totusi sa ne adaptam la civilizatie, ca am depasit perioada cea primitiva. Si avem alte valori, care mai bune, care mai proaste, ma rog, se regleaza si ele, in timp, nu se pot rezolva toate problemele de mentalitate usor, si in timp scurt, pentru ca cere efort, si sa inveti e considerat al naibii de greu, desi nu e, daca exersezi. Tre'sa nu te lasi pe tinjala. Am vazut ca e si nume, si asta mi s-a parut cel mai autentic nume romanesc: Tinjala, hahaha, e ce ne caracterizeaza. Lenea, sau dulcele farniente. Asa, dar am plecat de la imaginile de pe net. Greu de gasit ceva decent, cum ziceam. Mi-am facut o mica colectie cu poze cu Galati, cu LVA, cu peisaje diverse, oameni, lucruri artistice, ca sa imi mentina mintea in parametri (cind tind sa ma deturneze porcariile sau idioteniile). Si revin la ele, periodic, ca revad zonele de oras, si starile atasate. Am toate panoramele in cap. Stiu locurile asa cum erau. Acuma s-au mai schimbat, dar ce e important e fix la fel.