Pictura in alb

Lumile, spatziile, si timpul au trecut unele prin altele. Lumile au trecut prin timp, apoi prin spatziu. Spatziul a trecut prin timp. Si toate si-au schimbat contururile, ca sa-si protejeze fondul. Timpul a ramas singurul stabil, si toate au alunecat prin el, ca sa se transforme. Apoi toate s-au amestecat, au devenit o masa amorfa care s-a redus pina la un punct, ca sa explodeze si sa recreeze totul aproape identic, ca un Big Bang mai complicat. Si lumile si-au reluat miscarile de dinainte. E liniste. A nins. S-au oprit oamenii sa admire un alb care acopera totul. Unii spun ca s-a purificat locul, si oamenii impreuna cu el. Iar se reiau legendele cu nasterea zapezilor. E frumos, mai ales ca se invoca iar magicul din suflete. Sint fantezii, dar ne fac sa ne simtim bine. Admiram, mai bem un vin fiert, apoi iesim afara, sa ne jucam in zapada. Sintem iar copii. De fapt sintem cum am fost dintotdeauna, ca nu incetam niciodata sa fim copii. Care se mai joaca de-a oamenii maturi. In centru au instalat bradul, apoi l-au luminat, si l-au umplut cu bomboane si mici cadouri. Oamenii au iesit sa il admire. Au venit si citiva robotzi, din tre cei cu programe simulari de suflet. Ei sint cei mai jucausi, pentru ca oamenii par prea seriosi. Parca-s adusi aici din obligatzie. Glumesc, nava e facuta sa ne bucuram de viatza, asa cum ar fi fost pe Terra. Ar fi fost un moment bun sa o intilnesc pe Tiana. Chiar, la urmatorul vis o sa le cer un peisaj de iarna, si o plimbare printr-un peisaj de munte, cu sania. Sau cu schiurile, desi eu nu ma pricep, dar in vis e altceva, acolo nu e ca in lumea reala, pentru ca, daca dau banii pe vis, il fac ca sa ma simt campion. Si dupa ce obosim mergem la apartamentul nostru din cabana, cel de unde se vede asa de bine tot oraselul. E un spectacol de culori noaptea de nu-ti mai vine sa te culci. Chiar daca maninci ce-ti place, si bei bine, cu toata burta plina nu-ti poti refuza asa un cadou vizual. Pacat ca-i frig. Desi, lasa, e mai bine asa, ca sa simtim cum ne trezim la realitate. O sa avem caldura suficienta in iad, hahaha. Nu ca am ajunge vreodata acolo. Si nu ca ar exista un iad, dar, asa, o spunem ca sa faca iarna mai atractiva. Si mai sint si tirgurile de iarna, acolo e un spectacol fabulos. Chiar, oare gasesc acolo visuri la reduceri? Ar trebui sa caut, cine stie, ca de cind s-au inoit technologiile sigur s-au mai ieftinit si visurile-visele astea. Ca erau la un moment dat cam scumpe. E mai interesant ceva cu vacantza de iarna un vis, ca mai schimb, dupa atitea plimbari cu busul de noapte. Sa vad ce inspiratzie am, sau ce chef o sa am. Pot sa fac si un vis combinat, jumate in bus, jumate in statiune, si amindoua iarna, ca tot e anotimpul la moda, hahaha. E ok, am multe posibilitatzi. Oare cum era inainte sa explodeze technologiile astea? Inainte chiar de internet, ca sa nu mai zic inainte de navele spatziale? Poate atunci functziona mai bine imaginatzia.