Lumile sint exact asa cum sint. Dure, si neintelegatoare cu natura noastra subtila si efemera. Intre noi e o comunicare cam neserioasa. Ele nu ne inteleg, si noi vrem sa nu le intelegem. Sintem adversari, pentru ca sintem pe alte baricade. Si luptam ca sa ne aratam propriile adevaruri suficient de tare, cit sa admitem ca, de fapt, ne-am putea, cumva, imprieteni. Dar e un lung drum de strabatut, inainte de asta. Un drum care ne poate schimba felul de a fi, si de a gindi. Iar lumile par ca ne observa, si ne asteapta. Ca si cind ar sti ca vom in cepe o aventura ca in filme. Hm, ce inedit interesant e atit de aproape. De parca destinul asta ne-ar face favoruri. Pe care le mai meritam, asa, cind ni se pare. Ieri am avut iar un vis din ala cumparat, in care ma plimbam prin locuri ale amintirilor, si mi-a placut, ca era placut. Ca iar imi reveneam la eul meu din mine, profund. Cind ma plimbam prin locurile uitate, si care acum s-au schimbat. Ce e frumos uimitor, ca intotdeauna. Ca asa e trecutul asta, dupa ce l-a elaborat mintea, si dupa ce a pastrat doar variantele sublime: fa-bu-los.
No comments:
Post a Comment