Lectziile vietzii

Care, unde, cum? Cine, ce anume? De ce e diferit intelesul lui dincolo, de dincoace? Eu sint aici, sau acolo? De ce nu sint la fel, ca tot eu sint, daca as fi acolo, sau aici? Bun, aici e diferit de acolo, pentru ca asa sint intelese cuvintele, ca aici e aici, cu imprejurul asta, si acolo e un altfel de aici, dar cu alt imprejur. Poate ca totul depinde de imprejur, sau de imprejururi, desi e relativ. Ca un imprejur poate fi compus din mai multe imprejururi, care si ele pot fi compuse. Mda, poate ca mai bine folosim sistemul de referintza al propriei fiintze. Ne declaram universali, in noi e centrul lumii, si toate le raportam la noi, pentru ca omul e masura lucrurilor. Mda, dar noi putem fi cu mintea in alta parte. Putem fi fizic aici, dar cu atentzia acolo, si atunci ar putea exista doua sisteme de referintza simultan, ceea ce e confuzant. Mai bine ar fi sa situam sistemul de referintza acolo unde ne e mintea. Sau gindul. Sau trairea de moment. Care e deplasabila, clar, in spatziu, si timp. Pentru ca ne putem folosi de amintiri, ca de lumi virtuale, in care sa calatorim. Amintirile, cele care ne sustzin, oricine am fi. Se spune ca noi sintem ce sintem prin propriile amintiri. Si ca raminem ce raminem prin amintirile celorlaltzi, cu noi. E posibil. Ce stiu e ca avem un timp scurt sa traim. Si e bine sa-l folosim eficient. Sa ne concentram doar pe adevarurile profunde. Ca sa nu ne para rau, pe urma, ca ne-am pierdut sufletul printre detalii. Chiar daca detaliile sint tentante. Drumul e mai important. Un drum prin Tara Minunilor, ca Alice, doar ca, acum, Alice vede "minuni" in absurdurile construite in realitate. Si absurdurile astea sint construite pe multe rele. Eh, sa negam ce nu ne convine, ca sa ne pastram optimismul. Si sa cautam ceva bine, ca sigur gasim. Mai greu, dar, cu efort, reusim, cred. Eu nu sint Alice, dar am ceva dor de cautari, ca sa imi satisfac curiozitatile. De asta m-am plimbat ieri, pe nava, singur. Ca e toamna, si toamna revin amintirile. Ale mele, sau ale celuilalt, care mi-e ca un prieten, desi el a trait cu mult timp inainte. Sintem ca acelasi suflet care a calatorit prin timp, si spatziu. El era atunci real, eu sint acum. Si lumea era altfel atunci, si altfel acum, desi altfelul asta e relativ, pentru oameni care se identifica, dar e bine zis, altfel era totul imprejur pentru oameni ratzionali, din orice timp ar fi ei. Ca eu sint eu, cu toate sistemele mele de referintza ale mintzii mele, si altfel e ce imi e imprejur, chiar daca a fost mai demult, sau nu. Si sigur acelasi altfel va exista pentru un suflet al meu reincarnat intr-un viitor mai apropiat, sau mai indepartat. Intre mine si mediul celorlaltzi va exista aceeasi distantza. Inainte lumile erau pe pamint, acum pamintul s-a mutat, pe bucatzi, in navele care cauta un alt pamint. Ce e frumos, ca toamna asta pare la fel. Asa a fost construita de ingineri, dar seamana suficient cit sa-mi imaginez ca e aceea, care s-a tot repetat, pe pamint. O toamna eterna, identica cu ea insasi. Care sufla vint, scuipa frunze, aduce frig, si pompeaza amintirile scoase din adincurile mintzilor. Frumoasa, de ce nu? Cel mai brutal simt lumea cind ma spal, si cind apa de pe fatza, sau corp imi absoarbe energia, ca sa se evapore. Simt raceala cum vine dinafara, ca sa ma trezeasca la realitatea asta a toamnei. E o senzatzie de soc termic, si o impunere a duritatzilor lumilor. Ca si cind lumea e frig, si caldura e doar a oamenilor. Ma rog, a unor oameni, care mai au caldura in suflete. Caldura care vine, asa, simplu si direct. Si pe care o accept. Pentru ca asa accept ideea ca semanam. De multe ori, insa, simt multa raceala de peste tot. Si, atunci, imi fac un vin fiert, sau beau un vin intarit, la temperatura cabinei mele. Ameteala alcoolului ma face sa cred ca va fi bine. Imi da liniste. Si imi da curajul sa-mi aduc amintirile, sa le periez, si sa le retraiesc, asa, ca si cind totul s-ar intimpla acum, pentru prima oara. Nu reprosez nimic, nimanui. Poate doar mie, ca nu am stiut ceva anume, intr-un moment anume. In rest fac ce simt, si caut sa imi invatz lectziile pe care viatza mi le da. Ca si cind as simti ca stiu ce am de facut.