Oameni si vremuri

Trecutul pare o naluca. Un absent la apel. O varianta care s-a intimplat, si, care, nu mai are relevantza. O trecere de demult, care ne-a determinat, si nimic mai mult. Un vis visat cindva, care s-a intimplat sa ne determine. O chestie pe care nu o mai recunoastem, pentru ca noi ne-am modernizat, si sintem doar contemporani cu alti modernizatzi. Si e bine, cumva, ca ne delimitam de ce a fost, ca sa nu ne traga intr-un jos profund, pentru ca, trecutul asta poate sa ne fie si ajutor, dar si blocaj. Mai bine sa luam din trecut ce ne e convenabil, lucruri care sa ne ajute sa devenim. Restul sa-l aruncam la gunoi. Ca mult din trecut e demn de un mare, si urias gunoi. Ca asa s-a intimplat sa fie. Si in trecutul asta putem baga multe intimplari, si multe creaturi. Care mai bune, care mai demne de mila. Bai ce timpenie, sa iti determine viatza niste imbecilo-dezaxatzi, care s-au intimplat sa-ti fie alaturi pe traiectoria timpului. Si, de care, na, nu te-ai putut feri, ca nu aveai cum. Asta a fost. Ghinionul contextului in care ai existat. Ce lume. Ma mai uit acum, la unii, pe fb, asa, de curiozitate, ca sa vad cum au evoluat. Cei din liceu au mers pe drumul lor. Desi erau atiiiit de salbatici si neavenitzi. Au avut tenacitatea, si energia sa-si urmeze niste pasiuni, si unii au reusit, pentru ca erau formati la scoala aia dura, si, care, nu ierta pe nimeni. Unii au facut inginerie, altii medicina, altii probabil s-au dus pe alte domenii. In facultate, la fel. Dupa o inginerie grea, multi au mers inainte, tot cu ingineria, desi nu mai era la mare cautare, ca inainte, unii au facut ceva prin tara, altii pe afara. Altii au urmat o a doua facultate, fetele, in special, pe economic, si au ajuns ceva manageri, sau lucratori in HR, desi, si asta a avut limita ei. Altele au facut altele. Si, asa, fiecare s-a auto-determinat. Simplu, si imediat. Ce ma mira, sincer, e ca niciunul din noi nu a ajuns la un factor comun cu ceilaltzi. Toti am mers pe drumuri paralele, si indiferente. Si asta am facut-o si eu. Nu am fost la nicio intrunire de liceu, sau facultate. Am dat de stire ca fac design mecanic, asta ca sa ma pomeneasca la o adunare a fostilor absolventzi. Dar de facultate, mai nimic, si chiar nu stiu cind s-au inteles sa se adune, ca sa vada care, si ce, pe unde sint. Profii din liceu, si facultate sint cu totul altzii, deci nu ne-am putea astepta la vreo reuniune sufleteasca, sa zic asa, ca toti s-au pensionat. Proful de fizica, din liceu a murit, Amarinei, si era un tip relativ dragutz, si intelegator. Asta comparativ cu proful de mate Ursu, care era un zbir, si un cretin, desi avea capacitati mari, si lucra niste probleme de valoare, asta e incontestabil. La orele lui era o atmosfera de inghetzau toate, si nu puteam nimeni din toti sa fim cit de cit  conform cu ce eram, pentru ca ne blocau toate sinistroseniile alea impuse, ca "metode matematice". Hai sa fim seriosi. Matematica adevarata e una, si e bazata pe o intelegere a fundamentelor, pe care le folosesti ca sa construiesti logic o solutie. Si ce construiesti depinde de propria ta imaginatie, si de capacitatea de a absolutiza anumite elemente care ti se dau in ipoteza, dar e o varianta, si nu e o solutie data pe observatii, asa, ca la un caz derivat. Pe mine asta m-a deturnat, tot timpul, pentru ca nu am putut sa accept o matematica din cazuri complet ne-generalizabile, cazuri de moment, ca nu asta e adevarata matematica, asta e doar una de context, si de moment. Ce solutie e aia bazata pe, ce sa vezi, incredibila chestie ca observam nu stiu ce truc, sau nu stiu ce gaselnitza a unora? Ori mergi pe adevarurir universale, ori iti bagi picioarele in ea de logica, si te limitezi la nu stiu ce detalii. Ca asa era cu matematica mea, din liceul meu, facuta de dilimanul meu de prof. Ca era la liber, pe vremea aia. A, si taica-meu tot prof de mate era. Doar ca nu m-am inteles cu el niciodata, pentru ca avea idei fixe. Nu am facut niciodata ore de meditatie, ca asta ar fi fost o rusine universala, pentru mine. Am invatat singur, tot. Pentru ca nu aveam de ales. Si asta a fost ok. Pentru ca am invatat de atunci sa gindesc cu mintea mea, si sa nu am vreo sperantza in nimeni. Nu e o tragedie, pentru ca lucrurile mi-au dat dreptate, in evolutia lor. Imi pare rau pentru ca ai mei nu au inteles nimic, asta da. Si ca m-au facut sa ma delimitez brutal de tot ce reprezentau ei. Aici nu a fost vreo alta varianta, pentru, ca, la felul cum gindeau, era o singura solutzie. Ma uit ca acum lumea accepta ideea de evolutzie. Pe cind eram eu, cu ai mei, nu exista asa ceva. Pentru ca trebuia sa accept ce mi se impunea. Asa, pur si simplu, brutal, si fara explicatzii. Taica-meu era stalinist, si maica-mea era in bataia vintului, dar era de acord cu stalinismul lui taica-meu, desi mai faceam uneori punte anti-dictatoriat. O intelegere mai exista rar, intre tot felul de experientze, dar nu una care sa fie stabila. Daca nu plecam si acuma eram un fel de sclav al metodelor lor primitive. Asta e, asa au fost vremurile. Dar se putea si ca sa invatam sa fim altfel.  Altfel nu stiu cum, altfel ca oameni normali, care traiesc, si gindesc normal, indiferent de vremuri.