Lumile evolutiilor

Lumile se mai duc si dincolo de orizont, ca si cind ar fugi de realitate, aluneca spre spatiile pe care doar ele le cunosc..Fug, ca sa dispara din fata noastra..
Am fost singur, si am trait sa simt asta..Si nu am stiut nimic din tot..Am simtit ca am esuat in orice a fost posibil, si m-a durut sa simt ca asta a fost pentru ca altii au decis asa..Asta doare mai mult ca orice, pentru ca intelegi ca celorlalti nu le pasa absolut deloc de nimic, dar asta e viata..Poate, pe undeva, singuratatea asta a fost modul meu de a ma ascunde, si de a continua sa fiu in parametrii mei, desi, in singuratate iti asumi toate durerile posibile, cele care sint, sau care pot aparea..Si in singuratate esti tu, si nu esti tu, pentru ca ai libertate, dar ai si indiferentza lor profunda, pentru ca singur inseamna ca acceptzi sa nu fii ca ei, si asta inseamna respingere, si o mare cantitate de ura, evidenta..Ca ei vor sa fii neaparat identic cu ei, altfel, dupa mintea lor e absurd..Totul e ca, orice ti s-ar intimpla din cauza mentalitatii lor sa fii constant egal cu tine insuti, si decis sa lupti pina gasesti fiintze rationale si deschise, si care sa aiba nevoie de tine, evident, ca in societate e care pe care intr-un joc al necesitatilor si dependentzelor..
Nu spera, si nu ai teama, ce e val ca valul trece, de te-ndeamna, de te cheama, tu ramii la toate rece. Poetul a vazut mai bine ca noi cum sint toate..Dar sa nu absolutizam raul, pentru ca si el e trecator..Si oricum noua nu ne e mai rau decit le-a fost multor altora inaintea noastra..Nu sintem singurii care am suferit adinc, altii au avut probleme cu mult mai mari, oho..Viata a fost cu mult mai dura pentru foarte multi..
Totul e sa ne pastram optimismul..Sa vedem, sa intelegem, dar sa credem in visurile noastre, pentru ca ele ne poarta inainte..Si sa trecem peste problemele de acum, ca si cind ar fi detalii neplacute, si intimplate, pentru ca asa e firesc, si asa e firesc si ca noi sa rezolvam toate, ca oricine..Nu trebuie sa dramatizam sau teoretizam raul, pentru ca nu e normal, ca lumea are un echilibru intre bine si rau, si noi sintem aici ca sa ne depasim problemele, oricare ar fi ele, si sa ne implinim destinul cel care ne e dat de propria intuitzie..
Noi avem si drepturi, si datorii..Datoriile le platim in timp, si drepturile le folosim ca surse de energie..Si facem asa tot timpul, cautindu-ne continuu drumul in destinul pe care il simtim ca-l avem..
Azi e o zi, miine e o alta..Lumile se intrepatrund, si merg pe o varianta posibila a evolutiei, sau a evolutiilor..