Simti uneori ca pierzi sensurile, ca lumea se dizolva in ea insasi, si ca toate incep sa alunece..Te simti parasit si singur intr-un univers rece si devenit din ce in ce mai indiferent si sec..Totul devine alunecos si nesigur, si incepe sa-ti fie frica si de tine..E un amestec de ura si resemnare in toate, si o liniste care prevesteste furtunile demonilor ce vor veni..Ti-e frica, si ti-e nestiut ca nimicul va veni peste tine cu toate fortele intunericului din el..E atit de mult, uneori..
Toti avem clipe de nestiut, in care ne vedem diformi, ca in oglinzi care contorsioneaza, si toti avem momente cind ne atit de rau ca vrem sa terminam cu tot..Ne pare ca traim intr-un cosmar infinit construit de toti ceilalti dimprejur..Apoi ne trezim..Si incepem sa ne reconstruim lumile, si sa facem ca si cind nimic rau nu a fost, vreodata, imprejur..
Viata e un joc la variantelor bune si rele, pe care le jucam singuri, si la care mai si cistigam..Stiu ca pierdem mult, dar asta e cu jocul de noroc..Si pierderile conteaza mai putin cind vedem ca putem cistiga, totusi, ceva..Un punct cistigat face mai mult decit 1000 de puncte pierdute, pentru ca acolo e substantza vietii noastre de dupa.. Noi sintem cei care simt viata in micile victorii, si care stiu, pentru ca au invatat, sa faca din asta victorii uriase, comparabile doar cu eliberarea de trecut, si de fiintza..
No comments:
Post a Comment