Drumul visurilor

Aici e locul meu..Aici e locul pe care mi l-am amintit ca este asa cum era..Locul din care am inceput sa-mi construiesc amintirile, locul luminilor care se adunau din tot universul..Locul meu, locul unde orice vis era adevarat, mai adevarat decit orice realitate pe care am invatat-o dupa ce am inteles ce e viata..Aici e locul etern al fiintei mele, locul unde reveneam, si de unde plecam spre orice..Locul unde tot ce era frumos era si adevarat..Atit de adevarat..Si aici eram eu asa cum chiar eram, liber, si atit de deschis..
Am invatat ca locul meu nu era unul fizic, ci mai degraba unul al trairilor mele, al vietilor mele profunde, un loc in care eternul se combina cu infinitul in atitea forme..Aici era toata colectia mea de viziuni, adunata ca la muzeu..Aici, fix aici, la o intersectie de drumuri care vin de oriunde, si pleaca spre oriunde..
Nu mai stiu cum au fost toate de pina acum, pentru ca am vrut sa invat sa fiu altfel..Ca sa ma reinventez, si sa fiu mai bine adaptat lumii..Si nu stiu cum or sa fie toate, pentru ca lumea e un mare mister..Dar ce am vrut a fost ca tot ce am reprezentat prin ce am facut sa fie o entitate care evolueaza ca sa devina ce ar fi dorit, in felul ei propriu, pentru a parcurge mai usor timpul..Un eu, un suflet, o fiintza care merge inainte fara regrete, pentru ca a invatat ca visul e deasupra tuturor..Visul acela, care chiar insemna un drum cu adevarat de urmat..