Echilibre transparente

Sint la rascruci de drumuri..Intotdeauna am fost..Orice pas, pe orice directie a fost spre o alta rascruce..
Sint un om pe un drum care tot timpul se ramifica..Pe unde sa o apuc? Spre ce sa ma indrept? Pentru ca drumul asta,. sau celalalt par interesante, dar si mai instabile, pe cind altele sint mai clare, si fixe.. Tu ce ai face in locul meu? Ai vrea sa explorezi ceva nou, si necunoscut, sau ai dori ceva stabil, si pe care il cunosti mai bine? Si ce te-ar determina sa ai acea optiune, atunci, ce resurse din tine ar face sa mergi in acea directie? Sau poate ca ai vrea sa ai din toate cite putin; ceva vechi si stiut, ceva nou si interesant, dar care sa fie in stilul tau..Ceva, care sa ti se potriveasca cu tine, cel care te cunosti suficient de bine..
In viata asta eu m-am aruncat in multe experiente noi, pentru ca simteam ca le pot duce, si in multe am reusit, adica in cele care tineau doar de mine..Acolo am fost stabil..Si asta mi-a dat incredere..Apoi am avut de-a face cu atitudinile celorlalti..Cind spre mine au venit haosurile si mizeriile umane am esuat, recunosc, pentru ca nu asa sint eu, nu rezist la combinatzii interumane de complicitatzi absurde..Si cred ca oricine cu valori structurate ar fi facut la fel..Si asta m-a confuzat, pentru ca chiar nu am inteles de ce, vreodata, lucrurile sa se intimple asa..Apoi am realizat ca sint anumite variante de sisteme cu care nu pot fi vreodata compatibil, si ele exista..Asa e realitatea..Nu tot ce exista chiar poti atinge..
Mult timp am plutit printre toate, la distantze care sa nu ma atinga, pentru ca asa am vrut, sa stiu ca sint in echilibru cu mine..
Nu sint un reper nici macar pentru mine, stiu..Sint aici ca sa vad, si sa simt asa cum pot..Merg cu trecerile mele, vad, si caut sa incerc sa comunic cu alte suflete..Puteam sa nu fiu, si lumea ar fi fost aceeasi..Nimicurile din noi sint parte din totul asta care ne acopera..Ne privim din cind in cind, ca sa realizam ca imprejur e aceeasi lume care ne determina..Si ne facem semne care sa semene cu un fel de comunicare..Cautam sa ne aducem in fatza tot ce sintem, cu un fel de disperare care ne-a urmarit tot timpul..Constientzi ca ar putea fi in van orice..Asa cam cum a cam tot fost..Ne-am lovit de peretzii transparentzi ai indiferentzei cit am trait..
Sint un trecator oarecare, pe toate variantele de drumuri, pe care le-am ales ca sa ma reprezinte..Sint un stil intr-un destin..Ca si tine..Am in urma, si inainte povesti pe care le pot spune in multe cuvinte, sau taceri.. Pentru ca, asa cum sint tacerile, in spatiul lor intra mai bine, parca, tot universul unor vieti posibile.. In taceri e un infinit de cuvinte care nu au fost spuse, din atita timiditate..Si tacerile inseamna liniste, ca aceea care ne inunda cind ne gindim la noi, si la toate celelalte..