E intuneric..Acelasi..Parca sint inca in burta mamei si astept o explozie de lumina, si sunete mai clare..Fac pasi inainte..Simt peretzii din dreapta si stinga..Pare o camera, sau un hol..Pipai suprafetzele ca orbii..E plan, totul..Nici o usa, sau o fereastra..Si tavanul nu-l pot atinge..Sint in culoar..Cum naiba am ajuns aici? Fac alti pasi..Undeva trebuie sa duca incercarea mea de mers..Doar n-o fi culoarul asta infinit, pentru ca ar fi absurd..Si n-ar fi putut fi construit..Sau o fi in cerc, sau o curba inchisa? Hm..Totusi, pe undeva am intrat, si tot pe acolo am sa ies..Cred..
Vad o lumina inainte..Alerg..O deschid..O irizare pala iese din peretzi..Interesant..O cortina..O alta cortina..O scena..Si linistea se umple cu armoniile unui cintec..Citeva masuri de pian, apar viorile, si vocea.. Ma sprijin de perete si ascult..Mai am timp..Ma las inundat de sunete..Imi plac..Seamana cu altele, de mai demult..Sint frumoase..Le recunosc..Apoi ma uit la pianist..E uimitor cita precizie..Si cita memorie activa, sa tii minte succesiunea clapelor..Oare cum le memoreaza? Are o memorie speciala? Gindeste altfel decit toti?
De fapt, probabil ca memoria fiecaruia e altfel..Unii vad mai bine imagini, altii sunete, altii, cine stie, mirosuri, sau atingeri..Tot ce se poate..Fiecare cu stilul si talentele proprii..
S-a terminat cintecul..E iar liniste..S-au stins si luminile..Urc pe scena, merg inainte..Deschid usa..Inainte e un alt culoar, luminat..I se vede capatul..Poate ca are o iesire..As vrea sa ies, undeva, sa vad cerul, lumea, orasul, tot ce e viu..Desi, stiu ca, dupa un timp, m-as intoarce aici, inapoi..La aceeasi si eterna singuratate..
No comments:
Post a Comment