Cu cit intri mai adinc in cunoastere, cu atit mai mult iti modifici perceptia, si intelegerea, si cu cit intelegi mai multe, cu atit mai mult vezi cit de strimba e, de fapt lumea..Si asta te insingureaza, si te face depresiv.. Ai tendinta sa te inchizi in tine cit mai mult, si sa comunici cit mai putin cu realitatea..E normal..Asta e defectul cunoasterii..Sigur, se pot da numeroase contraexemple de oameni intelepti si optimisti, dar ei imi par, totusi, niste exceptii de la regula..
Cred ca toti trecem prin etapa asta autista din cind in cind, dar cautam remedii in orice ne poate schimba gindurile..Uneori reusim, alteori nu..Se spune ca tot oamenii ne pot reda optimismul..Poate ca da.. Trebuie si un pic de noroc, asa ca sa-i prindem intr-o stare buna..
Eu cred ca optimismul are, totusi, o sursa..Si e frumos cind mai gasesti pe cineva cu care sa o imparti..Atunci e fericirea intimplata..Si momentele astea le ambalam frumos si le asezam pompos in muzeul propriu, ca sa fie acolo, pentru mai tirziu, cind il vom revizita, ca sa ne reincarcam bateriile consumate de atita pesimism..
No comments:
Post a Comment