De fiecare data cind scriu am o stare de ginduri, si incerc sa combin cit mai eficient cuvintele, ca sa rezulte citeva intelesuri. Si cuvintele ma ajuta, de multe ori, ma sustin, si imi dau speranta..Uneori, insa, cuvintele se opresc in drum, pentru ca unele stari depasesc orice incercare de a o revela..Si asta e si acum..Ce spun e ceva despre ceva, ca sa am un reper in timp, si sa nu uit, dar starea mea e complicata..Imi vin siruri lungi de amintiri, si uneori ma bufneste plinsul din senin, dar imi trece repede..
Tata a fost profesor de matematici, la liceu..Poate ca eu sint ce sint acum si datorita mediului pe care l-am avut acasa, un loc cu o biblioteca uriasa, carti de matematici multe, beletristici, arta, stiinta, de toate.. Am invatat de mic foarte multe, dupa care mi-am format eu gindirea mea, incercind sa descopar noi lucruri. E adevarat ca liceul m-a schimbat total, dar asta a fost ca un fel de continuare..
Sint de spus foarte multe, enorm de multe, despre tot..Acuma incerc sa las un pic cuvintele si sa vorbeasca doar amintirile..Ma gindesc ca si numele blogului cu infintul imi vine tot de la matematicile cu care mi-am inceput viata atunci..E frumoasa matematica..Are in ea, parca, pe linga atitea formule exacte si demonstratii, si multe suflete pasionate..E un univers atit de rotund..
Infiniturile se intimpla sa mai plinga, uneori, asa, cind isi amintesc..
No comments:
Post a Comment