E un cerc de ochi taiosi, de guri care vorbesc enormitati, si de boturi care adulmeca miros de singe, sau de vulnerabilitati..Sint imprejur toti..Te fixeaza cu toate simturile..Cercul e perfect sustinut de animalele din spate.. Esti inconjurat, si captiv..Ei sint inteligent coordonati, si gata sa te faca bucati oricind..Le trebuie doar un semnal..Ce faci, ce te faci? Sa evadezi e cvasi-imposibil..Doar daca ai putea sa zbori, cumva, sa iesi din planul celor 2 dimensiuni al lor..Si ei string cercul continuu..Ochii rosii se apropie cu lumina lor rece..Dintii sint rinjitzi a sfirtecari anticipate..Sint experti in atacuri fulgeratoare, si muscat de organe..E intuneric, si ei vad in infrarosu..Esti singur, si uitat..Te simti atit de strain..Or sa ramina din tine doar oasele..Restul va fi ramas o urma, in pustiul atitor nestiuturi..
M-am trezit, brusc..Mi-e frica..Visul asta are multe adevaruri profunde in el..E ce e, de fapt..Toate lumile astea dimprejur..Toate esentele fiintelor..Pe linga monstruozitatile de care sint capabili, restul par simple glume.. Esti om, vezi, speri, cauti sa traiesti, hm, toate par glume spuse asa, nestiut..Ai trait drame cutremuratoare, existentiale, la fel, nu conteaza..Daca nu esti adaptat acum, chiar in momentul asta, esti o prada..
De multe ori in viata asta am trait un sentiment de sila profunda, care a fost dincolo de orice tenta de dezgust sau ura..Si o senzatie de rau existential, ca al celui care se stie urmarit, ca sa fie terminat..Si mi-a fost atit de rau, cit nu as putea descrie in miliarde de cuvinte..Un rau al unui om impins a fi o victima de un social special devenit lugubru..
Ramin asa intr-o stare imponderabila..Ma mir ca mai am puterea sa respir..Vreau sa incerc sa mai vad o lumina a unei zile anuntzate..Privesc imprejur..E inca bine..Corpul ma ajuta..Ma mai vezi? E ceatza..
No comments:
Post a Comment