Am asa o stare ciudata, ca un fel de simt ce imi vine din imponderabil..De sus, de undeva..Ca orice, oricum, in orice fel as face, e in plus..Ca nu conteaza, orice ar fi..Absolut orice..Toate complicatiile trairilor mele, ale unei fiinte dificile, recunosc, nu reverbereaza nicaieri..Nici un licar de lumina in tot intunericul..
Ma simt stins..Am doar o flacara mica, cit a unei luminari abia deschise..O mica sursa de lumina, ca a unui explorator intr-o incercare de a iesi, disperata..Vad doar peretii dimprejur, ca pe constructii de gheatza, care sa ma blocheze in mica si eterna mea incercare de a iesi inapoi, la viatza..Sint aici, singur..Si, daca am sa reusesc va fi o victorie a mea, doar..A simplei dorintze legitime de a supravietzui..
Ma doare mina stinga de atita efort..Muschii sint slabi, parca, si nu mai am putere..Dreapta e ok..Apuc fringhia si ma trag in sus, unde se zareste lumina..Ma dor umerii, ma ustura ochii, respir greu, vreau doar sa ajung la suprafatza..Nu vreau sa mor aici..Vreau sa mai aud cintecele mele..Aici e doar inec..
Am ajuns..Respir..Ii vad pe toti..Sint pe punte..Ochi de om, si mimici..Sint viu..Si ei imi zimbesc..Am reusit.. Am scapat si acuma..Gata..Data viitoare ne intilnim la petrecerea de pe plaja..Mi-e o pofta de somon prajit cu sos de scoici, de nu iti imaginezi..Cu mult usturoi, se intelege, si acreala mediteraneana..Ca sa-mi aduca aminte, daca e nevoie, de albastrul ala infinit..De gustul ala dorintza de fiintza mea dintotdeauna..
Da..Mai am in mine substantza mea..Aia mica..Care atita a calatorit, pina a ajuns sa realizeze cit ii e de aproape lumea aceea..
Mi-e dor de atitea..As vrea sa fiu atit de acolo, uneori..Eh..Vezi, eu inca ma mai gindesc..Cit din mine e aici, sau altundeva..
No comments:
Post a Comment