Quo vadis

Totul e legat de oameni. Si, poate de unele reusite "sociale" sau personale. Pentru ca in amintiri se leaga mai multe; de exemplu ai reusit la un examen greu. Bine, nu ai luat 10 su felicitari, aplauze si o masa gratis, ca nu aveai cum. Luau 10 doar aia tocilari, si care nu aveau nicio absentza, si erau bine vazuti. Asta cu bine-vazutul de prof era un criteriu masiv, care dadea la o parte alte criterii, cum ar fi cele de competentza, talent, capacitate, etc, adica cele care ar fi trebuit sa domine, totusi, macar ca ne erau repetate, ca sa avem in cap ca-competentza e cea mai importanta. Bine, ce insemna competentza era iar o chestie subiectiva, ca tot proful decidea asta. Acuma ca-i placeau lui oamenii muncitori, sirguinciosi e ok, dar asta era o latura a poligonului valoric, pentru ca cei muncitori erau, cum spuneam, cei axati pe memorare-reproducere, si nu aia care chiar intelegeau ce invatau. Pentru ca in inginerie trebuie sa stii sa lucrezi cu datele, nu sa le inveti pe de rost, ca-s multe, si nu ai cum. Bine, niste date le ai ca repere, dar ele te ajuta sa apreciezi, si sa lucrezi cu celelalte, si de asta le inveti, ca nu poti sa spui ca nu inveti nimic, si te bazezi doar pe logica. Lucrurile se imbina, adica stii ceva, dar ai si multa minte libera, ca sa poti cauta, analiza, gindi, construi ce ai de construit. In fine, dar asta le inveti mai tirziu, in focul lucrurilor, pentru ca, in facultate abia incepeai sa inveti inginerie. Cu tocilarii iar nu aveam nimic, ca ei cautau sa fie buni in sistemul ala, si reuseau, deci e meritul lor. Sistemul avea probleme, ca nu era construit pe valori care sa fie respectate, era haotic, si dadea o putere prea mare doar unora. Pe mine in anul 2 primul (ca a mai fost si al doilea, hahaha), proful de mecanica m-a picat ca-l enervasera inainte niste colegi, ca s-au certat cu el, si, na, eu nu eram vreun geniu, asa ca mi-a tras-o. Si, apropo, cel mai greu era sa iei un 5. Era o vorba, pe care am mai spus-o, ca sa iei 10 trebuie sa stii toate subiectele din bilet, dar ca sa iei 5 nu se stie cit trebuie sa stii, ca, daca profului nu-i placea de mecla ta iti punea muuulte intrebari, si-ti arata ca nu stii nimic. Ca nu aveai cum sa stii ce stia el, clar. Dar, plecasem de la amintiri ca sint legate de unele reusite. Poate ca si inceputul de an scolar era o reusita, sa zic asa, ca supravietuiai socului ala de reintilnire cu disciplina, si duritatea, dupa o vacantza in care ai fost complet liber. Era distractiv ca le vedeai fetele obosite, si fara chef ale celorlalti, si simteai ca nici lor nu le place. Si te gindeai ca si ei sint ca tine, si, poate, pe viitor ai sa te poti imprieteni cu unii. Ca nu era asa aveai sa vezi, dar, pe moment lucrurile parea promitzatoare. Pe mine asta m-a contrariat, ca am vazut ca nu am putut sa-mi fac prieteni de drum lung, ci doar de situatie, de context, de anumite experientze. Pentru ca, dupa ce treceau acele intimplari in care eram pe aceleasi baricade ii vedeam ca gindesc destul de diferit de mine, ba chiar aiurea, uneori. Si asta ar fi dus la o ruptura a relatiei, in timp. Am incercat sa comunic cu unii, mai mult decit ar fi trebuit, si, tot asa, pina la urma s-a dat de gard, ca nu aveam cum sa reusesc, ca trebuia ori sa fiu de acord cu timpeniile lui (sau ale ei), sau sa negociem anumite compromisuri, care era ciudat, ca asta insemna sa-ti cam calci in picioare propriile valori. Asta valabil si pentru baieti, si pentru fete. Mai ales cu fetele eram mai neinduplecat, ca ele cautau sa-si foloseasca unele avantaje ale feminitatii, si la mine era mai important un dialog de lucruri importante, si apoi genul masculin sau feminin. Glumesc un pic, ca nu eram dur cu ele, dar nici nu ma lasam dus de nas, asa ca ce a urmat era in acord cu ce gindeam; daca e sa ne intelegem bine, daca nu, iar bine, ca eram pina la urma oameni liberi. Dupa un timp am vazut ca felul in care gindeam putea fi diferit, dar noi am fi putut sa ne intelegem la lucrurile de viata, desi ele sint cam legate, si poti ajunge destul de des la un conflict de idei, si daca omul nu gindeste e toata relatia varza. Si chestia asta repetata de muuulte ori te pune pe ginduri, ca poate tu esti defect, nu ei/ele. Desi dupa analize vezi ca ai dreptate. Iti poti reprosa ca n-ai facut compromisuri, dar iti dai seama ca nu prea aveai cum. Si sistemul asta dictatorial in care am crescut le-a strimbat mintzile multora. Si asta e. Ca gindeau gresit e una, dar ca nu si-au dat seama de asta e cel mai grav, ca si-au conservat timpenia, de parca la ea tineau mai mult ca la orice. Bine, pe urma am vazut ca timpenia e universala, si exista in toate sistemele nu doar in dictaturi, ca asa e omul, e liber sa creada orice, si sa gindeasca cum vrea, atita timp cit nu calca pe libertatile altcuiva. Oricum nu conteaza, trecutul e trecut, nu mai intereseaza pe nimeni. Bun. Vad un film, se cheama Quo Vadis, facut in 1951, dupa o carte de Sienkiewicz, cu perioada lui Nero, din Roma Antica., cind aparea crestinismul. Acuma, ca valori ce aducea el era superior, comparativ cu salbaticia de atunci, dar a fost folosit de unii ca sa aduca in societate Dark Ages, care a durat destul de mult. Apoi, mai tirziu, cind capitalismul parea invechit au aparut, tot asa, sisteme noi, gen national-socialismul (nazismul adica),  sau comunismul, care promiteau mult, si, care, teoretic erau, pina la un punct, progresiste. Ce a urmat, stim. Tot batrinul capitalism a ramas valabil. Poate ca alte sisteme sint mai avansate ca el, dar trebuie sa existe valori, educatie, productie uriasa de bunuri, etc. Iar asta dureaza. Dar filmul e genial, cum discuta despre multe valori, si da de gindit, de asta imi place. Dintre toti care au lucrat la el mai traieste unul singur, care are ceva peste 100 de ani. Sint la jumate, mai am ceva de vazut, ca nu mai stiu cum se termina. Bine, Nero oricum moare, ca era diliu. M-am uitat pe wiki, omul se credea zeu, desi, cu citiva ani inainte fusese si un Caligula, care era mai nebun. Ciudat cum a evoluat societatea, desi e normal, daca te gindesti, ca e formata din oameni, care, multi, au ginduri rele. Oricum ce avem acum e, pe departe, cea mai buna situatie, ca s-au mai redus razboaiele, s-au cam terminat dictaturile, si avem access la o uriasa cunoastere. Quo vadis inseamna unde mergi, din latina.