Friday, December 6, 2019

Cintecele luminilor



Parti din lumi se regasesc in oameni, asa cum si parti din oameni se regasesc in lumi. De fapt, cred ca lumile si oamenii au coexistat dintotdeauna, su crescut impreuna, si s-au stimulat reciproc. Lumile si oamenii. Oamenii ca entitate formata din mai multe entitatzi individuale. Si lumile au imprumutat oamenilor mai multe calitatzi si defecte. Cum e indiferentza. Indiferentza rece, a unor abstractziuni. Careia oamenii ii opun fierbintzeala sufletului cel miscator-ratacitor. De fapt si lumile contin in ele mai multa miscare decit e vizibila, pentru ca e in adincuri ascunsa, undeva. Si e uriasa, cit sa cuprinda cel putin toate miscarile adunate, ale tuturor sufletelor care si-au plimbat trecerile pe planeta. Sint complicate lumile astea, mai complicate decit ne inchipuim. Dar, pentru ca au comunicat tot timpul cu noi, au devenit si ele subiective. Sau poate doar ni se pare asa, pentru ca invidiem ceva pur obiectiv, si vrem ca si lumile sa fie subiective. Macar un pic. In fine, lumile sint undeva, destul de sus,  si noi doar cautam sa le atingem, cu felul nostru de a intzelege. Poate ca, privind spre cer, vedem, printre stele, partzi din lumi, sau, cine stie, poate sint reflexii ale luminilor stelelor pe unele suprafetze ale lumilor. Sau poate, iar, sintem subiectivi, cine stie. Si cerul e complicat. Mai ales ca are in el atitea mistere. Mai multe, si mai mari ca ale tuturor lumilor impreuna, poate. Asta e imposibil de aflat. Pentru noi, cei de acum. Oricum sint multe mistere in noi insine. Ieri, orasul parea ca e intr-o asteptare, a unei ierni nedecise. Sau parca medita, pe marginile unor anotimpuri. Privea cind spre toamna, cind spre iarna, si totul cite putin, ca sa nu fie nimic stabil, ca intr-o miscare universala de balet cosmic, cind fin, si subtil, cind brutal, si ofensiv. Muzica era abia auzita. Poate mai mult simtita. Se distingea prin tot felul de vibratzii. Acum a revenit linistea. Doar felinarele mai sparg mici gauri, prin intuneric. Si lumina pare ca e asteptata. Pina la ziua ramine asa, in cantitati mici, si sferice. Miine va veni cu tot alaiul, sa ne zimbeasca, si sa ne calmeze. Si sa ne arate ca ii meritam prietenia.

No comments:

Post a Comment