Schimbari

Am scris inainte de geometria descriptiva (GD) din facultate, si asta nu ca sa ma dau mare, ca stiinta si metoda asta sint chestii ce tin doar de trecut (de cind cu computerele care pot rezolva usor orice 3D). Sint lucruri pe care le inveti ca sa intelegi fenomenul, si cum  se construiesc proiectiile in 3D. Si GD e si un motiv sa iti aduci aminte de cum era pe vremea aia, cum era scoala, profesorii, colegii, materia, relatiile intre oameni, etcetc, multe si marunte care s-au mai decolorat in timp. In GD invatai sa construiesti modelul vazut dintr-un anume punct, plecind de la cele 3 proiectii pe cele 3 plane de baza. Puteai sa faci, de ex intersectii de, sa zicem un cilindru oblic, aiurea in spatziu, cu un con oblic, aiurea in spatziu ca pozitzie, prin puncte, adica faceai si corpul in 3D, dar si intersectzia, care era o curba care unea punctele obtzinute geometric. Dar, asta a fost atunci, pe vremurile alea, cind nu existau programe atit de elaborate, sau computere cu viteza de azi. Iar GD era un obiect de studiu, la care dadeai un examen. Pe linga el aveai multe altele, cite 7 examene mari pe an, astea in sesiuni (parca 7, ca erau 2 in iarna si 5 in vara), plus nu stiu cite colocvii, la materii mai "mici", plus proiecte, ca la inginerie trebuia sa inveti sa proiectezi, adica sa construiesti o instalatie, o nava, etc, plecind de la datele din ipoteza. E o viata de om facultatea asta, treci nu doar prin enorm de multe date, dar si prin emotii de examen, prin relatii cu oamenii. Intri un naiv, si iesi, teoretic, un specialist. Apoi dai nas in nas cu viata, si incepi sa mergi pe multe alte drumuri, invatind continuu. Unii se specializeaza, si inainteaza in cariera facind ceva anume, altii fac altele, unii fac chiar alte facultati. Eu am ramas pe inginerie, si am mers pe masinarii, proiectare. E greu, dar e absolut uimitor, sincer. Pentru ca mintea iti evolueaza pe mai multe directii, si inveti sa abordezi lucruri la care inainte nici tu te gindisesi ca exista. Oricum, cind iti vezi modelul terminat esti in extaz. Chiar daca il mai modifici pe parcursul testelor, masinaria e deja construita, si tu esti regele ei. E o satisfactie care nu se poate pune in cuvinte. Te simti altfel, nu stiu, un om mai special. Mai ales ca desenele technice cu toate detaliile le faci fluierind, pe urma, dupa ce ai rezolvat toate technicalitatzile. Pe mine ma distra cel mai mult cind aratam desenele sefilor, sau maistrilor; ca ieseau unele complicate rau, dar bine facute, cu toate datele in ele. Aveau o privire uimita, se uitau cu atentie, cautau sa intzeleaga, intrebau, iar se uitau, iar intrebau, pina cind intelegeau constructia, si atunci aveau un zimbet pe fatza mare, si deveneau mai veseli, si mai vorbaretzi. Si asa deveneam amici, pentru ca ei stiau ca mai urmeaza sa puna multe alte intrebari, de detaliu, mai tirziu. Asta imi dadea cea mai mare satisfactzie. Sa vad cum omul e interesat, cum discuta, si cum intre noi se leaga punti intre suflete. Bine, pe urma, dupa ce proiectul era facut, reveneam la o raceala profesionala, dar, intre noi erau create aceste mici amintiri. In viata ne-profesionala nu prea am avut asa satisfactii, ca vedeam de multe ori ca intre mine si ceilaltzi erau diferentze de gindire, dar, asta e, asa e viatza. Daaaa. Miine e Craciunul. O sarbatoare religioasa legata de o nastere a unui fiu al unui creator-dominator universal, trimis pe planeta ca sa salveze sufletele oamenilor. O operatziune esuata, pina la urma, dar care a adus oamenilor ideea de revelatzie divina. Asta ca legenda, pentru ca, oamenii au folosit asta in interesul lor, si unii au facut rau, altii bine, dar lumea, in perioada in care a fost dominata de institutia biserica a stagnat. A venit apoi Renasterea, au crescut artele, stiintza, si azi totul e pe baza de cunoastere, si nu de dogme, cum a fost inainte. Traim un timp revolutzionar, in toate domeniile. Toate se schimba foarte repede. Ce a fost ieri o culme, astazi e banal, si miine e deja invechit. Multi nu stiu ce sa creada, si nu inteleg ce li se intimpla. Problema pentru mine nu e ca lucrurile evolueaza foarte repede, ci ca sint foarte multi care cauta sa frineze cit pot, de idiotzi, si ca sa-si pastreze locurile. Am avut tot timpul problema asta. Poate ca ar trebui sa nu imi mai pese, si sa merg cu curaj pe drumul meu. Nu e vina mea ca ei nu pot invatza, si nu se pot adapta.