Un spatiu dintr-un timp

Inima e sufletul nostru simbolizat, ce simtzim, dupa ce gindurile s-au eliberat de toate posibilele constringeri. E ce am fost, ce sintem, si ce ne va determina sa fim, ca un fel de destin prestabilit care ne conduce pe un drum al devenirii. E substantza eurilor noastre. Noi, asa cum existam. Ieri am fost iar prin locuri. M-am plimbat printre cladiri, si strazi, ca sa-mi amintesc de cum eram, atunci, cind locurile erau conforme. Si am fost eu, cu mine, doar. Pe ceilaltzi i-am lasat ca sa fie parte din peisaj. Stiu, ar fi meritat mai mult, dar asa am vrut, pentru ca eram doar eu intr-o varianta din mine, cea care a fost, atunci, un calator printre repere. Un etern instabil, constient muritor, si ratacitor alaturi de alti ratacitori.Intre timp mi-am mai revenit...