Timpul din rataciri

"Prea multa agitatie, si haos cu alegerile astea. Si multe laturi/zoaie aruncate in toate directiile. Se uraste lumea ca la concurs. Ca unu-i dintr-un partid, sau altul, e privit de parca ar fi mai bun, sau mai rau. Eu nu mai judec asa, de cind politica asta mi-a facut greatza. Pentru mine omul ala ori are valori, ori nu. Ca alege sa creada in ceva politic anume e optiunea lui, asa cum si eu nu cred in niciun politician, hahaha. Dupa revolutie a fost o cadere continua, un jaf, si o distrugere, care s-au intimplat sub ochii nostri, si cu acceptul nostru. E vinovat cineva anume? Da, si noi i-am lasat, deci sa ne asumam o vina colectiva, si sa invatam sa ne organizam societatea, ca asa ca acum nu functioneaza. Cu asta sintem toti de acord, ca tara e in prapastie, si, parca, pe toti ne doare-n basca de asta. Ne intereseaza exclusiv bilciul ieftin. La alegeri ne-am porcait, de parca asta ne-am dorit, sa vina prilejul sa ne descarcam mizeriile pe altii, nu conteaza cum, care, cine e. Gasim pe oricine, si il facem tzap ispasitor. Pe el, ca-i vulnerabil. Ce e mai trist e ca facem asta grobinan. Injuram fara stil, si invocam cele mai joase scirbosenii posibile. Asta e sa-ti lipseasca cultura, debitezi ce-ti vine, haotic, fara nici o logica, si fara discernamint. O sa-l regretam pe Vadim, ca ala macar avea un sistem., si te facea albie de porci invocind niste chestii mai general valabile. E urit ce atmosfera se creaza la prilejuri de astea festive. Si e stupid, ca te scirbesc lucrurile astea. In loc sa ai un dialog, sa aduci argumente valabile, tu injuri ca un golan din gang. A, bun, e poate pentru ca nu te duce mintea. Si eu ce vina am sa trebuiasca sa suport starea asta de fapt? Sa-mi para rau ca traiesc prin locurile astea, pentru ca lumea asta e primitiva? Si sa ma faca sa vreau sa plec de aici cit pot de repede? Asta e scopul? Si cine, si de ce ar vrea asta? Ca, daca starea asta se mentine, toti oamenii capabili vor emigra. Si vor ramine acolo prostii, si neterminatzii, sa-si plinga unul altuia pe umar. Si asta ca sa ce? Ca nu exista, cum spuneam, nici o motivatie, nici un scop, in afara de ala de a-l calca pe cap pe cel care nu e de acord cu ce gindeste cineva. Si, asa, pierdem toti, si ne afundam in dementze, ca pe oamenii inteligentzi am incetat demult sa-i ascultam. Nasol moment, misto coliva, am spune, rinjind. Nu mai conteaza razboiul, daca coliva are si alune, sau nuci, si bomboane fondante. Bai ce penibili am ajuns, sa ne vindem tot pe o satisfactzie de moment. Viitorul da-l naibii, sa-l rezolve generatziile viitoare, ca noi avem razboaiele noastre cretine, de dus. Asta dupa ce tzara asta in care traim toti (ma rog, teoretic, ca unii si-au luat lumea in cap) e o ruina irecuperabila. Iar lumea priveste, se mira, si lasa totul sa devina ce merita." Asa ar fi scris omul meu, inginerul ala navalist, din secolul ala contorsionat. Grele vremuri au avut. Si ma gindesc cit de greu le-a fost sa supravietuiasca. Oare chiar a existat lumea asta, sau e o fantezie? Desi e greu de analizat, si facut diferentzele, pentru ca acum judecam cu mintea de acum, nu stim exact ce a fost atunci. Ca sa intelegem trebuie sa mergem inapoi in timp, si sa vedem mentalitatile vremii. Hm, ciudate unele stiluri de societatzi. Pacat ca unele au cam blocat evolutzia, si au redus la tacere oameni care, prin ideile lor ar fi facut ca societatea sa avanseze mai repede. Oricum, ei au existat, si noi sintem urmasii lor, deci ar trebui sa le multzumim, cumva. Daca asta ar mai fi posibil. Oricum, inginerul e omul meu. Ca s-a batut ratzional, pentru niste adevaruri valabile, as spune, si n-a irosit energii bune pentru idiotzenii. A fost si el o victima a vremurilor. Ca mine, intr-un fel, desi lupta pe care a dus-o el e diferita de lupta pe care o duc eu. Ca atunci era o batalie pe idei de baza, si nu pe detalii, ca acum. E o mica-mare nuantza. Oricum e bine, ca mi-am gasit omul cu care sa relatzionez. Pacat ca am trait in perioade atit de departate in timp, ca el e o amintire, si eu un suflet ratacitor. In timp ajung si eu o amintire pentru un alt suflet la fel de ratacitor. Asta e. Pina cind se inventeaza nemurirea avem a cunoaste multi oameni care ne-au semanat atit de bine, si, care, au disparut. Fizic. Pentru ca ii simtim aproape. Si doar ei ne ajuta sa continuam sa traim.

Setari de stari

Am cautat citeva poze, pe net, din Galati, si greu sa gasesti ceva decent, de parca orasul ala ar fi fost vizitat de extraterestri care ar fi lasat in urma o zona ciudata, unde totul are un fond intunecat, si unde se poate intimpla orice rau imaginabil. A, ca au fost vremurile de dinainte de asa natura, na, asta a fost toata tara, si asta nu putem corecta nici acum, dupa 30 de ani. Dar Galatiul e locul ala magic, unde mi-am trait eu nasterea, cresterea, si prabusirea visurilor mele. Partea cu prabusirea am uitat-o fortzat, ca na, nu face bine la psihic. Oricum, acolo m-am format, alea imi sint originile la absolut orice sint azi. Acolo mi-am trait eu toate miracolele, si acolo am inceput sa-mi construiesc imaginatia. Ca am muncit mult sa acumulez datele, pentru ca trebuiau filtrate, ca nu puteai crede orice, cind existau atitea minciuni, si manipulari amestecate cu adevaruri. Asa, si mi-am adus aminte de ceva ce domina societatea de atunci, si care a ramas in memoria celor de virsta mea, probabil. Societatea romaneasca a fost una primitiva, si brutala, si asta se vedea in orice, dar ce era trist ca asta domina si mintile oamenilor. Era incurajata, intr-un fel, o reusita bazata pe o duritate a loviturilor, cu pumnul, sau bocancul. Aproape toti erau asa, cu infime exceptzii, din ce am trait eu. Pentru ca intelegerea a lipsit. Oamenii erau aparent prietenosi, la un prim contact, sau unul de natura superficiala. Dupa care deveneau salbatici, daca, din diferite cauze, treceai de nivelul superficial. Nu-i ducea mintea, si oboseau repede, si, probabil de teama de necunoscut actionau asa. Unii, cei cu un stil mai pasiv, iti rinjeau in fatza. Nu puteai construi absolut niciun fel de comunicare care sa treaca pe nivele superioare, pentru ca te blocai la etajele de jos. Si toti aveau un stil identic. Respingeau ce le parea strain, si te respingeau si pe tine. Toti, de la vecini, colegi, cunostinte, parinti chiar, toata lumea avea o limita peste care nu se putea trece.Asta mi s-a parut mai sinistru ca brutalitatea primitiva sociala de atunci. Ma uitam la unii colegi, care, sa zicem, erau mai buni la anumite materii, pentru ca invatau pe rupte. Se simteau bine cind puteai comunica din ce stiau. Ramineau un timp deschisi la ceva nou, dar asta dura un timp mediu-scurt, dupa care opreau discutia. Pentru ca nu li se parea normal sa asculte, si sa invetze. Se vroiau stapini absoluti pe domeniu. Adica mici dictatori psihici, sa le zic. Dupa revolutie a picat toata piramida mare, dar piramidele mici, din sistemul lor a ramas. Nu pricep pentru ca nu accepta asta. Orgoliul le-a cam luat mintile, si asta a fost din cauza sistemului in care am trait. Multi nu s-au putut adapta unei lumi noi si libere, pentru ca aveau mintile blocate in ce a fost. Asta e, de asta pare Ro azi o zona vizitata de extraterestri, si de asta toti se urasc, pentru ca nu accepta diversitatea, asa cum n-au acceptat-o atunci. E de inteles, cumva, dar nu de acceptat, clar, ca trebuie totusi sa ne adaptam la civilizatie, ca am depasit perioada cea primitiva. Si avem alte valori, care mai bune, care mai proaste, ma rog, se regleaza si ele, in timp, nu se pot rezolva toate problemele de mentalitate usor, si in timp scurt, pentru ca cere efort, si sa inveti e considerat al naibii de greu, desi nu e, daca exersezi. Tre'sa nu te lasi pe tinjala. Am vazut ca e si nume, si asta mi s-a parut cel mai autentic nume romanesc: Tinjala, hahaha, e ce ne caracterizeaza. Lenea, sau dulcele farniente. Asa, dar am plecat de la imaginile de pe net. Greu de gasit ceva decent, cum ziceam. Mi-am facut o mica colectie cu poze cu Galati, cu LVA, cu peisaje diverse, oameni, lucruri artistice, ca sa imi mentina mintea in parametri (cind tind sa ma deturneze porcariile sau idioteniile). Si revin la ele, periodic, ca revad zonele de oras, si starile atasate. Am toate panoramele in cap. Stiu locurile asa cum erau. Acuma s-au mai schimbat, dar ce e important e fix la fel.

Elaborari de sublimuri

Lumile sint exact asa cum sint. Dure, si neintelegatoare cu natura noastra subtila si efemera. Intre noi e o comunicare cam neserioasa. Ele nu ne inteleg, si noi vrem sa nu le intelegem. Sintem adversari, pentru ca sintem pe alte baricade. Si luptam ca sa ne aratam propriile adevaruri suficient de tare, cit sa admitem ca, de fapt, ne-am putea, cumva, imprieteni. Dar e un  lung drum de strabatut, inainte de asta. Un drum care ne poate schimba felul de a fi, si de a gindi. Iar lumile par ca ne observa, si ne asteapta. Ca si cind ar sti ca vom in cepe o aventura ca in filme. Hm, ce inedit interesant e atit de aproape. De parca destinul asta ne-ar face favoruri. Pe care le mai meritam, asa, cind ni se pare. Ieri am avut iar un vis din ala cumparat, in care ma plimbam prin locuri ale amintirilor, si mi-a placut, ca era placut. Ca iar imi reveneam la eul meu din mine, profund. Cind ma plimbam prin locurile uitate,  si care acum s-au schimbat. Ce e frumos uimitor, ca intotdeauna. Ca asa e trecutul asta, dupa ce l-a elaborat mintea, si dupa ce a pastrat doar variantele sublime: fa-bu-los.

Drumul printre traiectorii

Lumea e o necunoscuta, construita subtil din alte necunoscute. Subtil, adica in tot felul de feluri, care mai accesibile, care nu. Ce e bine e ca lumea e vizibila, si, deci, cercetabila. Ma rog, intr-o anumita masura, ca sa fiu corect, ca mai exista si zone obscure. Pai, na, de unde sa fie chiar asa, totul usor de determinat? In fine, asta nu mai conteaza. Azi a fost cald, si zapada e in cirs de topire. Bun. Scriu in continuare ce am facut azi, ca sa nu uit. Mi-am pornit masina, i-am reumflat cauciucurile, ca la o saptamina se desumfla, apoi mi-am facut niste cumparaturi. Aveam ca variante sa-mi iau un pui la rotisor, pe care sa-l bag in vreo 4 ciorbe, la 12$ puiul, sau sa iau pulpe, si sa le gatesc, pulpele la jumatate pretz ca puiul. Am zis ca pulpe cu bame e preferabil, ca im i era o pofta nebuna de asa ceva, si am gasit la reducere pulpele, si bamele la pretz normal. Le-am luat, am mai cumparat si tigari, si vin rosu intarit. Daca am luat pulpele n-am mai luat pui, na, ca era cam mult. Si am mai luat si ceapa, tot la reduceri, era 0.77 dollari canadieni o plasutza, de vreo 4-5 ori mai ieftin, si m-a tentat, si o punga cu chips, la 1 canadian, asa, pentru gust, ca nu-mi plac, parca-s facuti cu ulei reciclat, dar au adaosuri care-i fac interesantzi, si asa, o data pe secol e buni, hahaha. Si m-am intors cu prada, am bagat-o in frigider. Pe urma am inceput o sticla de vin, si am intrat pe fb, unde am comentat bine, zic eu, niste chestii, unele despre arta, altele despre ww2, si cum s-au intimplat lucrurile atunci, plus altele legate de tema cu ursul omorit dupa ce a fost lasat sa se chinuie, oh, astea nu-mi fac bine, dar nu pot sa le las asa, ca si cind n-ar exista. In fine, dupa o mica ameteala bahica am zis sa gatesc pulpele, si le-am pus la fiert, dupa care am pus ceapa, bamele, si rosiile din conserva, plus m alaiul si orezul, pentru consistentza, si cuburile de supa pentru gust, pe linga condimente. A iesit fabulos, acuma l-am lasat sa se raceasca, poate mai tiriziu maninc ceva din el, si-l bag la frigider. Faza asta cu gatitul e si o corvoada, dar si o placere, recunosc, pentru ca ma face sa ma simt un bucatar iscusit, si imi reface self esteemul hahaha. Pentru ca ce gatesc iese bun, si, daca maninc bun ma simt mai bine. Plus ca e o oala babana, si am de mincat un timp, nu ma mai panichez ca ramin flamind. Idioatii astia doi isi gatesc ceva stupid, nu stiu, oricum nu se pricep, si fac copiind retete. Bine, nici nu sint in stare de ceva, ca i-am vazut, au o gindire pe baza de cretinisme, si se si comporta de ca si cum lumea e construita dupa felul in care gindesc ei. E ceva de te lasa masca, dar m-am obisnuit, ca e normal sa existe si asemenea specimene. Unul e psihopat, altul sociopat, si se contreaza intre ei destul de brutal. Eu stau in banca mea si ma distrez. Bine ca nu sint de acord intre ei, ca altfel s-ar uni, ca sa mi-o traga. In fine, am terminat de gatit, si acuma stau pe net. E ora 5 jumate si deja e bezna. Pina pe 22 decembrie o sa tot scada ziua. Deprimant, dar asta e. Luna asta am decretat ca-mi fac curatzenie, ca e musai, si o sa spal si citeva chestii. Azi m-am mai uitat pe un site cu apartamente, sau vile, sau spatii de afaceri, de vinzare, cu poze, din Galati, si mi-am  mai adus aminte cum e lumea de acolo. Mama ce case au unii, pe bune, ramii masca de cum exista asa ceva intr-un oras parasit cum e Galatiul. Dar si ce preturi sint la casele astea. Cine naiba sa dea titia bani pe ele bre? Si eu trebuie sa vind apartamentul alor mei, si casa plus via de la bunici, asta cind reusesc sa ajung pe acolo, ca nu stiu ce imi rezerva timpul. Eh, probleme facute de taica-meu, ca el se credea buricul pamintului, si gestiona prost ce avea. Cu el am avut probleme de cind m-am nascut, ca nu admitea sa fie contrazis, si reactiona extrem de violent, o facea pe nebunul, si ma bloca in cam toate. Si imi impunea numai timpenii, sub ideea ca ma invata de bine, pentru ca asa il duce mintea. De asta nu m-am prea inteles nici cu maica-mea, si nici cu rudele, ca erau din partea lui, sau ca erau ale maica-mii. Bine, si rudele maica-mii s-au certat intre ele, si s-au dat in judecata pentru casa strabunicii. Ca la nebuni, unul mai rau ca altul. Cind am plecat am zis ca oriunde ma duc, si orice fac, o sa caut sa uit ce a fost, pentru ca si lumea romaneasca in ansamblu era o uriasa porcarie. Si asta a fost. De greu, ce sa zic ca mi-a fost enorm de greu, pentru ca, ca si in Ro, nu ma intelegeam cu nimeni. Si nu am reusit sa-mi gasesc o partenera. Asta e, poate ca eram si eu prea afectat de ce mi s-a intimplat. De aia mi-am luat o pauza, ca sa ma gindesc bine. Poate imi gasesc o canadianca, ca sint multe tipe bune si pe aici, dar trebuie si eu sa fiu impacat cu mine, ca sa reusesc asa ceva. Or sa vina si reusitele, ca na, se mai sparg si ghinioanele, si lumea o sa mai si fie normala la cap, cred. Pentru asta imi trebuie si multa rabdare, dar si multa uitare. Vor veni toate asa cum trebuie, simt asta, dar e un timp necesar de regasire, ca sa ma reconstruiesc. Nu mi-e frica, nu mi-a fost niciodata, dar am deviat, cumva, din cauza unor esecuri, din cauza unor netrebnici. In fine, toate se vor repune pe traiectorie. Acum ma simt mult mai stabil. Si o sa fac ce trebuie, si o sa fiu mult mai indiferent, pentru ca mi-am propus ca eu eu sa fiu subiectul principal al vietii mele, si nu altii..

Pictura in alb

Lumile, spatziile, si timpul au trecut unele prin altele. Lumile au trecut prin timp, apoi prin spatziu. Spatziul a trecut prin timp. Si toate si-au schimbat contururile, ca sa-si protejeze fondul. Timpul a ramas singurul stabil, si toate au alunecat prin el, ca sa se transforme. Apoi toate s-au amestecat, au devenit o masa amorfa care s-a redus pina la un punct, ca sa explodeze si sa recreeze totul aproape identic, ca un Big Bang mai complicat. Si lumile si-au reluat miscarile de dinainte. E liniste. A nins. S-au oprit oamenii sa admire un alb care acopera totul. Unii spun ca s-a purificat locul, si oamenii impreuna cu el. Iar se reiau legendele cu nasterea zapezilor. E frumos, mai ales ca se invoca iar magicul din suflete. Sint fantezii, dar ne fac sa ne simtim bine. Admiram, mai bem un vin fiert, apoi iesim afara, sa ne jucam in zapada. Sintem iar copii. De fapt sintem cum am fost dintotdeauna, ca nu incetam niciodata sa fim copii. Care se mai joaca de-a oamenii maturi. In centru au instalat bradul, apoi l-au luminat, si l-au umplut cu bomboane si mici cadouri. Oamenii au iesit sa il admire. Au venit si citiva robotzi, din tre cei cu programe simulari de suflet. Ei sint cei mai jucausi, pentru ca oamenii par prea seriosi. Parca-s adusi aici din obligatzie. Glumesc, nava e facuta sa ne bucuram de viatza, asa cum ar fi fost pe Terra. Ar fi fost un moment bun sa o intilnesc pe Tiana. Chiar, la urmatorul vis o sa le cer un peisaj de iarna, si o plimbare printr-un peisaj de munte, cu sania. Sau cu schiurile, desi eu nu ma pricep, dar in vis e altceva, acolo nu e ca in lumea reala, pentru ca, daca dau banii pe vis, il fac ca sa ma simt campion. Si dupa ce obosim mergem la apartamentul nostru din cabana, cel de unde se vede asa de bine tot oraselul. E un spectacol de culori noaptea de nu-ti mai vine sa te culci. Chiar daca maninci ce-ti place, si bei bine, cu toata burta plina nu-ti poti refuza asa un cadou vizual. Pacat ca-i frig. Desi, lasa, e mai bine asa, ca sa simtim cum ne trezim la realitate. O sa avem caldura suficienta in iad, hahaha. Nu ca am ajunge vreodata acolo. Si nu ca ar exista un iad, dar, asa, o spunem ca sa faca iarna mai atractiva. Si mai sint si tirgurile de iarna, acolo e un spectacol fabulos. Chiar, oare gasesc acolo visuri la reduceri? Ar trebui sa caut, cine stie, ca de cind s-au inoit technologiile sigur s-au mai ieftinit si visurile-visele astea. Ca erau la un moment dat cam scumpe. E mai interesant ceva cu vacantza de iarna un vis, ca mai schimb, dupa atitea plimbari cu busul de noapte. Sa vad ce inspiratzie am, sau ce chef o sa am. Pot sa fac si un vis combinat, jumate in bus, jumate in statiune, si amindoua iarna, ca tot e anotimpul la moda, hahaha. E ok, am multe posibilitatzi. Oare cum era inainte sa explodeze technologiile astea? Inainte chiar de internet, ca sa nu mai zic inainte de navele spatziale? Poate atunci functziona mai bine imaginatzia.

Rigori de pampleci

A mai fost un rind de alegeri beton. Iar ne-am pus poalele-n cap, in stilul nostru original-balcanic. Ca ne trebuie dixtractie, nu conteaza altele, ca nu le intelegem. Societatea functioneaza pe cerere-oferta. Adica societatea cere ceva; adica o masa de oameni care determina "stilul" social cere ceva. Si i se da. Adica, ma rog, i se fac tot felul de oferte, iar societatea, ca o pitzi, alege, dupa cit o duce mintea. Ca ea decide, prin reprezentantzii ei cei multi. Unii nu-s de acord cu asta, ca ei au alte valori in cap, dupa educatia proprie, si se revolta. Asta pare ca nu conteaza, ca societatea e dictatoriala, face ea ce vrea, cum vrea, si cu cine vrea. Sint societati, si societati. Unele mai avansate, adica mai educate cer altceva decit ce cer societatile mai primitive. Noi sintem primitivi, si nauci dupa o dictatura brutala. Ce cerem? Mincare si distractie. Restul nu conteaza. Asa facem si in politica. Ma rog, in ce intelegem noi prin poltica. Vrem de la ea tot asa, mincare, sau alte avantaje, si sa ne distreze pe intelesul nostru grobian. Sa faca circ, cit mai mult, ca sa ne ridem de ei ca sint prosti. Adica mai prosti ca noi. Pe destepti ii ignoram, ca aia nu-s distractivi, vorbesc bazaconii, si sint plictisitori. Si, clar, nu ne merita. Sa fie destepti la ei, acolo, pe tarlaua lor, nu pe teritoriul nostru colorat, si salbatic. Nu avem nevoie de ei, chiar daca doar ei ne-ar putea scoate din mocirla noastra draga. Ei sint ei, si noi sintem noi, facem parte din lumi diferite, nu ne amestecam, ca ies conflicte, si noi sintem aprigi la minie, si i-am lua la bataie, de asta ii ignoram, ca sa-i protejam. Ar trebui sa ne multumeasca pentru asta. Daca pot, ca unii sint si orgoliosi, ba chiar arogantzi, ca se dau si neintzelesi, auzi tupeu la ei. Unde e desteptaciune multa e si prostie multa, si ei, cu toate cunostintele lor sint, dupa cum spune maxima, mai prosti ca noi, pina la urma, si ar fi buni de luat in ris, dar nu au reactii comice, se dau loviti, si par ca nu mai reactioneaza cum am vrea. Pai ce fel de oameni sint astia? Sau or fi extraterestri, la cum se comporta. Ca noi vrem sa joace roluri, sa rectioneze, sa injure, sa se strimbe, sa faca ca toti dracii. Ori ei se dau decentzi, si asta e deja scandalos. Ce vrei, de fapt? Ca pare ca nu esti cu noi, deci ai toate sansele sa fii impotriva noastra. Si atunci risti, ca noi sintem seriosi cind cerem circari, nu simulam, asa cum o faceti voi, baaaai, astia intelectualii lu' peste prajit. Ah, mincare. Iar mi-e foame. S-a terminat cu circul la alegeri, si e plictiseala. E mai distractiv frigiderul meu. Ia sa ma dau si io intelectual, si sa visez la ceva. La ce? La mincare. Ca nu fac filosofii sa ma damblagesc. Mincarea e mincare, o gatesti, sau o cumperi, si o savurezi. Mai bei si 1-2-3 sticle de vin, si aia e. Traiesti ca sa maninci, ca de ce altceva? Sau mai sari mincarea, ca ai digestia inceata. Mai bine bei, si zici ca ai mincat lichide, hahaha. Cu cit mai mult cu atit mai bine. Ficatul duce. Si te simti bine. Uiti de probleme. Ba, mai gasesti vreun amic cu care sa te injuri, sau sa-i injuri pe ceilalti, si ai rezolvat. Ah, ce lume. Ce politica proasta, pai cum sa mearga lucrurile daca nu se mai injura ca inainte? Ce politica e asta, pentru intelectuali de aia firavi? Pai ori sintem activi, ori sintem intelectuali pasivi, care fac mofturi, ca au ei pe dracu ce valori cu care se dau mari. La baie ba, ce, te crezi singur pe planeta? Ce, ai trait in puf, si acuma nu-ti mai place cind ai vazut ca viata e dura, si cind trebuie sa dai pumni, ca sa supravietuiesti. Io, ce ma enervez numa cind ma gindesc la astia. Ia sa-i bag undeva, si sa mai maninc ceva. Sau mai bine beau, si zic ca am mincat. Si cind ma trezesc trag o cafea, ca un aristocrat ce sint, si continui cu bautura, pina termin tot. Si asa fac. Le arat eu lor cine e mai bun. Mama voastra de filfizoni. Hai noroc! Pai ori bem, ori ne facem ca traim. Ca amindoua deodata nu se poate. E rigori. Ca la pam-pleci. Ce frumos a nins afara. Parca e de Craciun. Ce bune ar fi niste cadouri acuma, de alea lichide, la bidon.

Cautari de cautari de cautari

Ma tenteaza sa ma fac dada-ist, ca acolo e pe improvizatie, spui ce simti ca trebuie sa fie acolo, fara sa te complici cu logici de vre-un nivel, sau altul. Desi, na, nu ma lasa sensurile sa le ignor, si caut sa construiesc, pina la urma ceva ratzionalmente sta-bil. Oare daca merg pe intuitzie ce o sa iasa? Greu de ghicit, ca am si eu provocarile mele din cap, si unele idei sar la bataie, si cauta sa domine, si nu e democratic. Trebuie combinate artistic, ca sa iasa intregul stabil, adica, oricum, fara o viziune e ceva pueril, si uneori cam absurd, zic, desi n-am testat asta. Nu, cel mai bine e sa am un scrib atent, sau o secretara mai atenta ca un scrib, si care sa scrie repede, si sa corecteze repede, ca eu as avea tendintza sa deviez in forma, desi as pastra fondul constant. Si care secretara sa vina in intimpinarea a ce spun, sa ma completeze pe unde mai sar calul. Avea talentul asta Marina Constantinescu, la dialogurile ei cu oamenii de cultura, spunea inainte cuvintul/ele pe care le gindeau cei care vorbeau. Incredibil de intuitiva. Asa ceva mi-ar folosi fabulos la ce as vrea sa fac, dar nu am, deci tre'sa fac eu treaba asta, de parca as fi un Joker bun la toate. Si nu mai zic, ca as avea tendintza sa dau ori in patetisme de fiintza pasiva, ori in injuraturi de om activ, si directzionat. Si eu tre'sa par constant, ca sa fiu conform cu rolul meu propriu, si personal. Na, asta asa, ca sa fie, ca nu-mi propun expres, ca vreau si eu sa fiu liber de constringeri. Teoretic. Dar logica, si sensurile te obliga, n-ai ce sa-i faci. Nu poti sa bati cimpii fara sa-ti asumi nicio responsabilitate. Ca nu e firesc, pentru stilul vremurilor. Daca as fi trait intr-un viitor, poate as fi fost mai libertin. Desi, atunci cine stie in ce fel de mediu as fi trait, si ce educatie as fi putut avea. De fapt, si educatia asta e o chestie  care se raporteaza mai mult la tine, decit la mediu. Bun, mediul iti poate arata directiile unor drumuri, iti poate da un sir mare de valori, din care sa alegi ce ti se potriveste, dar nu te poate determina sa te duci pe directii care nu sint conforme cu simtul tau interior. Ca iti place ceva anume, si acel ceva te determina sa explorezi domeniul care te satisface. Ca sa faci performantza iti trebuie o memorie buna, exercitiu, si vointza multa, ca sa poti depasi multele bariere care ti se pun, de toate felurile. Pentru ca, in drumul tau, mai dai si peste atitudini profund negative de la alti "cunoscatori", care, cu intentzie, sau nu, cauta sa te blocheze. E frustrant, dar e cit se poate de real. Totul e sa poti evalua cit adevar e in toate. Si sa-ti dai drumul la idei, si la ginduri de toate felurile, pentru ca, daca iti merge mintea stii ca ai multe sanse, si daca 1,2,3 nu merg, poate merge a 4a. Faci ca in matematica, asediezi problema, pina gasesti o gaura in zid, si pe acolo iti construiesti solutia. Ca solutiile exista, evident, dar trebuie cautate. Si poti sa faci asta inducindu-le si altora in minte ca poti asta, ca sa te sustzina, ca ai multa nevoie, uneori. Ca sa te ajutzi singur, ca, pina la urma, singur mergi pe drumurile astea, ca-s cautari de solutzii, sau explorari. Am fost de multe ori in impas, si provocat stupid de multi idioti. Mi-a trebuit un timp sa-mi revin. Apoi m-am adunat de prin toate locurile, si mi-am pus armatele la lucru. Greu tare sa invingi inertzia unor mintzi blocate. Dar am ocolit locurile astea ostile, si am continuat. Cu ce energie, habar n-am, dar am strapuns lantzuri bine construite de ignorantze. Si asta fara sa ma laud ca am determinat pe unii sa gindeasca altfel, ca nu as fi avut cum, dar am trecut prin ei, si asta cu metode pur stiintzifice, fara iluzionisme, sau bagari in seama. Ca au urmat razbunari, na, asta e, era previzibil. Totul e sa fii stabil, adica sa te bazezi pe adevaruri, pe care ei nu le pot contesta, si ai un reper. E foarte mult de spus, si lucrurile astea capata sens daca ai experientze cu babuini ajunsi sus, cu care e greu sa te lupti, pentru ca ei au o chestie la indemina, care ii face sa creada ca au dreptate, au putere. Ejust, sau nu, astia decid, si ei functioneaza pe principiul esti cu mine, sau nu esti deloc. Nu spun ce imi face imaginatia ca le-as putea face, dar ma abtzin, ca nu e pentru ipocritzi. Na, lumea asta e o combinatzie de stiluri, si asa mergem si noi inainte, cautind sa-i evitam pe dilii, si dorind sa ne gasim solutzii la proiectele cele mai de substantza. Cu calm, pe cit posibil, chiar daca am vrea sa-i rezolvam pe dementzi in tot felul de feluri.

Gastro-nomicele fiintzei

Azi dupa cumparaturi am dat-o pe vin rosu intarit. E cel mai misto ever, si ce bine imi pare ca lumea nu stie, ca ar da navala, si s-ar scumpi, si ar fi nasol. Lasa lumea in cretinitatile ei, sa faca ce vrea, ca si asa e dusa cu capul, ca, na, asa pare, din ce, si cum face. E prostia cit china peste tot, si toti arunca cu bani ca sa isi cumpere iluzii de tot felul. Bai nene, ciiita prostie, si cita incredere in propria prostie, de te miri tot timpul. Eu, de cind sint ultra-restrictzionat cu banii cumapr ce e mai ieftin, si, am descoperit ca chestiile astea sint cele mai bune. A, bine, poti sa maninci la tot felul de restaurante ceva ultra delicios, dar cam costa, si, de ce nu sa-ti faci tu ceva auper-misto, ieftin, si de-li-cios. De la Dollar Store iau conserve de fasole de 1.50, conserve de macrou de 1.50, pretzels de 1.50 punga babana, orez de 1.50, sau 2, nu mai stiu, dar orez super valabil, cioco de 2.50 mare, de craciun, cuburi de supa de pui 1.25, 12 cuburi, piper, condimente, si alte multe chestii ieftine si bune. De ca sa ma duc sa dau dublu, sau triplu pe alte chestii mai nasoale la gust? Si stai asa. La wholesale club iau crenvursti de pui la 1, daca cumpar 3, pulpe de pui la 4 si ceva kilogramul, legume congelate, ca-s amestecate, sau bame congelate, sau morcovi congelatzi, sau ardei rosii taiati congelati (care isi conserva gustul, pe incercate de mine) punga babana de 5 dollari, din care folosesti mult la orice. Bamele congelate sint 3 dollari, punga mare, buna pentru o oala mare, sin care maninci bine vreo 3 zile daca pui si ceapa tocata, alte legume, si pulpe de pui. Piinea cam 1 dollar cea la reduceri, ca e alba, sau integrala. Maioneza 5 dollari borcanul de 500 grame, super gustos, poti sa pui jumate la o salata de cartofi cu ardei, si carne de pui, sa-ti iasa ceva cam 1-1.5 kg de salata, chiar mai mult, de sa maninci sa cazi pe jos. La congelate mai sint multe combinatzii, am vazut azi, care cu morcovi, ardei, broccoli, sau conopida, si altele la cam 6 dollari; morcovi taiatzi congelatzi la 5 dollari punga babana, sau mazare si morcovi amestecatzi tot la 5 dollari punga mare. Carnea de pui difera, pieptul e mai scump, pulpele mai ieftine, mai e si de porc, la 8 dollari/kil, buna de gatit in orice varianta, de vita e mai scumpa, cam la 10/kil. E o varietate uriasa, la pretzuri foarte bune, ca ei vind cantitati mari, in special pentru cei cu mici restaurante. Am luat ceapa la 2 dollari 2 kg, sint conserve de toate neamurile, dar mai scumpisoare pentru bugetul meu. Gasesti bucati de pui prajite gen KFC, la 25 de dollari de 1.5 kg cu pulpe si piept combinate, aripi de pui gata prajite si congelate, la 10 dollari 1.5 kg. Ei sint mari, vind de toate la preturi super-convenabile, nu ca in mall. Mi-am luat cafea solubila un borcan, la 3 dollari, si mi-ar mai trebui malai o punga de 1.5 kg la 1.5 dollari, pentru pus in ciorbe, ca le dau consistentza. Mi-am luat rosii de la Sobeys, la 2 dollari per pound, pentru gust, ca merg cu pui, sau asa, cu piine si sare, sint fabuloase. Nu stiu de ce lumea cumpara de la mall, cind aici sint asa ieftine. In fine. Si mai gasesti tot felul de deal-uri, ieftiniri, ca sa iei la jumate de pretz. Eu maninc de obicei pui, iau un pui la rotisor de la mall, si il pun in ciorbe, dar n-as refuza un steak adevarat, ca n-am mai gustat demult, ca sa nu uit si cum e friptura de vita, sau porc. Dar ma feresc de grasimile alea nasoale, recunosc, si mie imi place mai mult gustul de carne fripta cu cartofi natur, si salata, ba uneori prefer salata adevarata in schimbul carnii. Si ciorba mai mult ca orice, ca are gustul pe care il vreau, si e voluminoasa, si nu are multe calorii, clar. Pai na, fiecare maninca ce-i place. Eu nu inteleg de ce caviarul e asa o chestie de sa cazi pe jos, ca e nasol la gust, miroase a peste mort, si e si negru, bleah. Sau fructele de mare. Ce e aia nene, ca n-au gust deloc, si arata si de parca maninci insecte? Ori e peste, ori nu e deloc, si pestele sa fie de ala adevarat, nu unul cu carne alba, sau galbena, sau verde. Ori e morun, sau crap prajit, ori nu e nimic altceva, parerea mea. Desi, parca, macroul e cel mai gustos, gatit in toate felurile posibile. Ah, ce bune sint chestiile astea, dar, parca puiul le intrece pe toate. Na, sint multe de zis, ca fiecare are preferintzele lui. Mincarea buna e buna, ca ne face sa gindim mai bine. Si, cum se spune, noi sintem ce mincam. Si mincam ce sintem ,hahaha, e ca si cum viatza ne indeamna, si noi putem alege. PS Pretzurile sint in dollari canadieni, nu americani.

Lectziile vietzii

Care, unde, cum? Cine, ce anume? De ce e diferit intelesul lui dincolo, de dincoace? Eu sint aici, sau acolo? De ce nu sint la fel, ca tot eu sint, daca as fi acolo, sau aici? Bun, aici e diferit de acolo, pentru ca asa sint intelese cuvintele, ca aici e aici, cu imprejurul asta, si acolo e un altfel de aici, dar cu alt imprejur. Poate ca totul depinde de imprejur, sau de imprejururi, desi e relativ. Ca un imprejur poate fi compus din mai multe imprejururi, care si ele pot fi compuse. Mda, poate ca mai bine folosim sistemul de referintza al propriei fiintze. Ne declaram universali, in noi e centrul lumii, si toate le raportam la noi, pentru ca omul e masura lucrurilor. Mda, dar noi putem fi cu mintea in alta parte. Putem fi fizic aici, dar cu atentzia acolo, si atunci ar putea exista doua sisteme de referintza simultan, ceea ce e confuzant. Mai bine ar fi sa situam sistemul de referintza acolo unde ne e mintea. Sau gindul. Sau trairea de moment. Care e deplasabila, clar, in spatziu, si timp. Pentru ca ne putem folosi de amintiri, ca de lumi virtuale, in care sa calatorim. Amintirile, cele care ne sustzin, oricine am fi. Se spune ca noi sintem ce sintem prin propriile amintiri. Si ca raminem ce raminem prin amintirile celorlaltzi, cu noi. E posibil. Ce stiu e ca avem un timp scurt sa traim. Si e bine sa-l folosim eficient. Sa ne concentram doar pe adevarurile profunde. Ca sa nu ne para rau, pe urma, ca ne-am pierdut sufletul printre detalii. Chiar daca detaliile sint tentante. Drumul e mai important. Un drum prin Tara Minunilor, ca Alice, doar ca, acum, Alice vede "minuni" in absurdurile construite in realitate. Si absurdurile astea sint construite pe multe rele. Eh, sa negam ce nu ne convine, ca sa ne pastram optimismul. Si sa cautam ceva bine, ca sigur gasim. Mai greu, dar, cu efort, reusim, cred. Eu nu sint Alice, dar am ceva dor de cautari, ca sa imi satisfac curiozitatile. De asta m-am plimbat ieri, pe nava, singur. Ca e toamna, si toamna revin amintirile. Ale mele, sau ale celuilalt, care mi-e ca un prieten, desi el a trait cu mult timp inainte. Sintem ca acelasi suflet care a calatorit prin timp, si spatziu. El era atunci real, eu sint acum. Si lumea era altfel atunci, si altfel acum, desi altfelul asta e relativ, pentru oameni care se identifica, dar e bine zis, altfel era totul imprejur pentru oameni ratzionali, din orice timp ar fi ei. Ca eu sint eu, cu toate sistemele mele de referintza ale mintzii mele, si altfel e ce imi e imprejur, chiar daca a fost mai demult, sau nu. Si sigur acelasi altfel va exista pentru un suflet al meu reincarnat intr-un viitor mai apropiat, sau mai indepartat. Intre mine si mediul celorlaltzi va exista aceeasi distantza. Inainte lumile erau pe pamint, acum pamintul s-a mutat, pe bucatzi, in navele care cauta un alt pamint. Ce e frumos, ca toamna asta pare la fel. Asa a fost construita de ingineri, dar seamana suficient cit sa-mi imaginez ca e aceea, care s-a tot repetat, pe pamint. O toamna eterna, identica cu ea insasi. Care sufla vint, scuipa frunze, aduce frig, si pompeaza amintirile scoase din adincurile mintzilor. Frumoasa, de ce nu? Cel mai brutal simt lumea cind ma spal, si cind apa de pe fatza, sau corp imi absoarbe energia, ca sa se evapore. Simt raceala cum vine dinafara, ca sa ma trezeasca la realitatea asta a toamnei. E o senzatzie de soc termic, si o impunere a duritatzilor lumilor. Ca si cind lumea e frig, si caldura e doar a oamenilor. Ma rog, a unor oameni, care mai au caldura in suflete. Caldura care vine, asa, simplu si direct. Si pe care o accept. Pentru ca asa accept ideea ca semanam. De multe ori, insa, simt multa raceala de peste tot. Si, atunci, imi fac un vin fiert, sau beau un vin intarit, la temperatura cabinei mele. Ameteala alcoolului ma face sa cred ca va fi bine. Imi da liniste. Si imi da curajul sa-mi aduc amintirile, sa le periez, si sa le retraiesc, asa, ca si cind totul s-ar intimpla acum, pentru prima oara. Nu reprosez nimic, nimanui. Poate doar mie, ca nu am stiut ceva anume, intr-un moment anume. In rest fac ce simt, si caut sa imi invatz lectziile pe care viatza mi le da. Ca si cind as simti ca stiu ce am de facut.

Relatie de toamna-tirzie, si iarna-timpurie

E o toamna inspre iarna, ca a nins umpic, iar a mai nins umpic, si na, de la aerul rece care ne viziteaza fara sa ne-ntrebe. N-am scos nasul afara, ca mi-e friga sa nu ma congelez, si sa ma sparg in bucati, ca e frig, ca e toamna, s-a dus vara si caldurile ei toride, si soarele ala care te or-bea. E mai bine cu racoare evident, dar nici sa fie frig, sau vint, nu vreau. M-as muta la vreo zona ozonata, si tropicala, ca sa fie corespunzator cu caldura, si plaja. De fapt as prefera piscina, ca marea e sarata, si are gust gretzos, si miroase, bleah. Si piscina sa fie populata numai cu tipe sexy, si hotelul la care stau sa fie super-luxos, cu all inclusive, dar limitat la alcool, ca daca e gratis o sa am tendintze bahic-all-inclusive, si vreau sa si inot,  sa si ma plimb, sa vad ceva muzee, etc. Bine, fabulez acuma, ca nu e nicio vacantza sa vina, doar eu ma gindesc la ea, si la soare, si caldura tocmai ca e frig acuma, si a nins bai nene, pai ce aiureala e asta, ca solstitiul e pe 21 decembrie, atunci incepe iarna, nu acuma, hellooooo, care raspundeti cu transportul, ati incurcat statiile bre, la noi mai sint 2 luni pina la iarna, ce faceti, ne-o trimiteti asa inainte de vreme, ca v-ati plictisit de ea? Ar trebui sa le dam amenda, sau sa-i sanc tionam, sa-i obligam sa nu ne mai trimita deloc iarna, ca nu ne trebuie. Si miine tre'sa ma duc sa cumpar mincare, sa vad daca rezist, dar ma obisnuiesc, nu mi-e frica de frig, ca am mai trecut prin asta, de oameni mi-e frica, ca aia-s capabili de orice. Ce fain e sa-ti imaginezi ca poti sa calatoresti oriunde. Eu n-as calatori in viata mea, ca-s lenes, adica, daca as avea o nevasta care sa se preocupe ea de tot, poate as face efortul, dar altfel prefer confortul meu, si sa calatoresc cu imaginatia, sau pe net, ca asa folosesti timpul mai eficient, nu mai pierzi vremea cu transportul, nu te mai enervezi ca intilnesti idioti. Acuma depinde daca-i place vreunuia sa calatoreasca, din cuplu, ca sa-l traga dupa el pe celalalt, desi mai bine sa aiba amindoi acelasi stil, ca altfel te oboseste daca celalalt are prea multa energie, si cauta sa te scoata din echilibru. Chiar, oare in cuplu, nu te plictisesti, ca-l vezi tot timpul pe acelasi? Sau poate gasesti chestii noi care sa faca relatia interesanta tot timpul, altfel iti vine sa-l iei la bataie, ca te saturi de cine stie ce idiotenii are in stil, asta daca are vreun stil, si daca nu e vreo colectie de chestii si obiceiuri dezgustatoare. In fine, sint sceptic, desi unii oameni m-au impresionat, mai exista si asa ceva, dar sint rari. Si poate o relatie e mai mult camaraderie decit travaliu impreuna, dar, totusi, trebuie sa stie, si sa inteleaga niste lucruri, nu poti asa sa te asociezi cu cine stie ce duduie varza, cu mintea la bani si distractie, ca asa ceva nu suport; bine nici nu m-as apropia de una ca asta, dar nu ai de unde sa stii cine e, inainte sa stai un timp cu ea. La inceputul relatiei e frumos, ca amindoi vor sa impresioneze, dar dupa un timp obosesti, si revii la ale tale. Mie ca stil mi-ar place o tipa care sa stie sa nu ma frece la ridiche cu prostii, adica sa-si vada de ale ei, si sa putem face o conversatie placuta. Sau sa ne intelegem, nu neaparat pe nu stiu ce filosofii, cit pe chestiile practice, de viata, ca acolo e cheia. E mult de spus, dar totul e sa gasesc cazul real, de tipa, ca ma descurc eu s-o cunosc, si sa vad daca ma potrivesc cu ea. Cu tipele de pina acum nu m-am inteles, din varii motive. Recunosc ca am fost si cam idealist, dar as fi facut concesii daca merita, asta sigur, dar nu a fost sa fie. Uneori ma gindeam daca as fi facut compromisuri, in unele cazuri, daca ar fi functionat relatia. E posibil, dar trebuie sa faca si ea compromisuri, si sa discutam deschis despre orice, ca mie-mi convine. Ca daca nu esti relaxat in relatie poti sa te imbolnavesti, sau sa mori, si nu-mi trebuie un caz de asta. Ideal e sa comunici bine, si sa spui si de bune, si de rele, si sa cautam solutii impreuna, fara sa domine vreunul, sa fie democratie. Daca sint lucruri la care unul se pricepe mai mult, evident ca poate decide, cu acceptul celuilalt, dar egal e mai sanatos. Si sa lasi de la tine cind trebuie, sau sa te impui, cind trebuie. Si cu banii la fel, sa fie democratie, si functie de cum te intelegi, cine sa cumpere ce, de comun acord, nu asa unul cheltuie tot si alalalt jinduie, ca nu e normal. Ma uitam la un articol scris de Marina Almasan Socaciu, in care le invata pe dudui cum sa-i domine pe parteneri. E ridicol, o asa cretina o sa fie singura toata viatza, daca asa gindeste, nu ma refer la Marina, ca ea e o dashteapta, dupa cum se vede si din emisiunile ei. E draguta ca zimbeste, si cauta sa induc a o stare pozitiva, dar e limitata rau de tot. Si nu stiu cine se mai uita la emisiunile ei, ca-s depasite, bate cimpii. In fine, nu ma pasioneaza, eu vreau emisiuni culturale, si de stiinta si tehnica. La postul dinainte am zis de filmele de actiune ale lui Moore, dar plecasem de la seria Poirot, dupa Agatha Christie, cu David Suchet, foarte bune, ca vezi cum se leaga logic detaliile, e un exercitiu aproape ca in stiinte, doar ca mult mai primitiv, hahaha, dar e interesant de urmarit, ca e inedit.

Colectia de iluzii toamna-iarna

Cre'ca disperarea e un motiv bun. Ca, daca n-ar fi, parca nu te-ar trage atza sa faci nimic, ca sa nu mai vezi ce nu vrei, si sa nu faci ce nu vrei, si sa nu te mai intilnesti cu absolut nimeni. Ca-contactul cu altul decit tu e 99.99% din cazuri pagubitor, sau enervant, sau plictisitor, sau absurd. In restul e cit de cit bun, dar modest, ca sa nu te obisnuiesti cu prea mult bine, si sa deviezi suficient cit sa crezi altceva, si sa adoptzi o arogantza aristocratica. Mda, contactul cu ceilaltzi e asa, poate datorita naturii firii omului, care e atit de nasoala. Nu mai gasesti nimic bun la oameni, clar, asa ca e inutil sa mai cauti. Eu ma feresc cit pot de ei, dar de nevoie tre'sa ne impactam personalitatile, si sa ne luam la trinta. Asta e. Nu imi vine sa mai scriu despre nimic, ca iar tind sa deviez la amintirile nasoale, pe care sa le exorcizez. De asta tura trecuta am scris despre ce am mai citit. Si acuma tot din Wikipedia, mare parte din informatii. Ma uit de multe ori la biografii de oameni din toate domeniile, ca ma fascineaza puterea lor de a reusi atitea, cind lumea e atit de ostila, si razboinica. Ei s-au conscentrat pe studiile lor, si au mers inainte, nu s-au lasat abatutzi, asta e o lectie fundamentala pentru oricine. Chiar daca mai gresesti, tii drumul tzintit bine, si invetzi din mers. Na, si asta e valabil in orice tzara, si societate, de oriunde, ca oamenii sinf fix la fel. Marea majoritate sint rai, evident, si asta m-a deprimat destul de mult, dar m-am gindit sa fiu mai activ in a-i evita pe rai, si in a-i contacta pe buni, ca aici e cheia, nu trebuie sa-i lase sa-ti domine viata, si sa nu-ti fie frica de ei, sa-i si pocnesti, cind poti, dar asa, fara sa te vada, si sa le zim-jesti ipocrit, ca sa-i confuzezi, hahaha, ca merita un asa tratament cu socuri. Sint multi cretini, si poti avea ghinion sa te domine prin numar, de asta tre'sa si fugi, cind e cazul. In fine. Ma tot uit pe facebook, si vad foarte multe aiureli scrise, sau lucruri inepte, sau prostii. Foarte rar ceva inteligent cu adevarat. S-a prostit lumea, ceva de speriat, deja fb e mai greu de deschis, ca cine stie ce mai gasesc pe acolo, mai bine citesc stiri idioate din site-uri idioate, decit parerile idioate ale unora. In fine. Ultimul timp am vazut mai multe filme din seria The Saint, seria 1 cu Roger Moore, din 1962. Foarte bune, diverse, de actiune/aventura/politiste, si de aprox 50 min fiecare. Alb negru. Cu Moore tinar si vivace, si bai ce bine arata. Ma uitam ca Saint are 118 episoade facute intre 1962-1969. Multi actori nu mai traiesc, inclusiv Moore. In 62 aparuse primul Bond, Dr No, cu Sean Connery. Si ma miram la cite filme de actiune are Moore la activ, aproape toate, facute stil britanic, mai serios, mai cu umor englezesc, gindite bine, ca doar de la ei vin scriitorii de politiste mai celebri. Bine, in ultimul timp s-au facut filme multe politisto-detectiviste, ca s-a cam saturat lumea, vrea ceva mai usor, ca sa nu gindeasca, dar tot de actiune, cu impuscaturi, urmariri, explozii, si femei goale. Dacit. Si sci-fi merg, dar asa, mai mult pentru partea vizuala, ca e inedita. Si mai are Moore o serie, cu Tony Curtis, Persuaders, tot actiune-urmariri-aventuri. Ca pe urma a facut din seria Bond 7 filme. Na, era celebru, desi nu inventase nimic, nu facuse ceva practic, doar jucase in filme. Nu zic ca actorii nu-s de admirat, dar nici sa ia asa de multi bani, unii dintre ei, si ceilalti, marea masa, sa fie la limita subzistentzei; ca la romani, ca actor, o duci extrem de greu. De fapt, ca artist ai o viata grea, cam peste tot. Si multi cauta sa iasa din tipare, ca sa aiba parte macar de curiozitatea publicului, dar nu prea pot, ca, na, ca sa construiesti ceva nou trebuie o gindire mai larga, si viziuni deosebite, ca daca repetzi ce e vechi, cu cuvinte noi e la fel, daca nu contribui cu ceva. Bine, si publicul nu mai vrea arta, ca nu o mai intelege, la cit s-a idiotizat. Acum citeva momente m-am uitat pe fereastra, si ningea. Prima ninsoare, din cauza curentilor reci. Daca se mai incalzeste se topeste. Vreau sa fie cald iarna asta. Si vreau sa cistig la lotto. Atita dacit.