Spatii infinite

Sintem singuri..Atit de iremediabil de singuri..Asta e cu ce am ramas dupa visul de azi noapte..Am visat ca eram pe Photonic, printre corpuri care pluteau, si explozii colorate, care faceau gauri uriase in bord, pe unde se vedeau stelele si galaxiile..M-am trezit strigind si plingind..N-am uitat ce a fost..De fapt n-a uitat nimeni, de asta sintem aici..
Sint F, tot eu, acelasi eu de cind ma stiu..Sint inginer de nave, cosmice, absolvent in 30033, magna cum divina laude al Institutului Spatial, cooptat in super-echipa de super-ingineri care sa proiecteze super-nava Photonic, cea in care avea sa se adune crema specialistilor, si cea care sa cuprinda cam tot ce exista pe Terra, plante si animale, pentru un transfer pe Alpha, planeta care avea sa redevina Terra 2 pentru generatiile viitoare..Si eu, ca un diliu ce sint, si mi-o recunosc fara probleme, mi-a facut datoria asa cum trebuie, cooperind cit de bine am putut,  cu toti. Robotii au asamblat nava, au verificat-o, si Consiliul i-a dat acceptul dupa un miliard de teste si aprobari birocratice. Totul a fost ok pina in momentul in care am aflat ca nu am sa fiu pe nava, ci am sa stau ca un idiot, pe planeta, ca sa comand, de la sol plecarea, si zborul..Mi-am dat cu tesla in coaie, am urlat ca un nebun, dar, pina la urma nu am avut ce face, pentru ca deciziile fusesera luate de sus..Si evident, ordinul se executa, nu se discuta, si m-am conformat..Am facut tot ce tinea de mine..Nava, de fapt super-Arca rasei umane si-a pornit drumul spre Alpha..Am fost fericit ca am putut sa contribui si eu la fenomenul asta epocal..Am trait totul cu ceilalti din echipa mea, cea ramasa pe Terra, am sarbatorit, ne-am imbatat cu sampanie, ne-am strimbat, si maimutzarit in toate felurile..Asta pina cind Photonic a disparut de pe radare..Nu pot sa uit nici acum cum imaginea holografica a navei a devenit o proiectie pe un ecran 2D in care fetele inginerilor urlau, ca intr-un film horror..
Si totul a devenit neant..Atunci mi-a venit gindul asta, ca rasa umana a disparut, pur, si simplu, cu tot ce a putut construi, vreodata..
Astazi parca toate s-au atenuat..Stau in cabina mea de comanda, si incerc sa refac totul, din bucati..Legendele lumilor mai identifica Photonic cu Titanic, nava pierduta intr-un ocean din secolul 21, sau 20, nu mai stiu sigur..Acuma ne reorganizam, reprogamam robotzii ca sa nu mai faca erori..
Miine am sa incerc sa ma calmez, am sa maninc bine si am sa dorm mult, un somn fara vise, sper, pentru ca vreau sa trec de toate dramele lumii, si sa reincep sa refac lumea dupa criteriile mele, pe care am sa le spun iar, in toate conferintzele..O sa refacem Photonic, si o sa ne eliberam de Terra, poate o sa reluam legatura cu Alpha..Acum ma simt, parca, tot singur, pierdut printre atitea spatii goale din universul asta infinit..