Promisiuni albastre

Am fost singur, atit de singur intre toti ceilalti cit n-as fi fost niciodata, pentru ca atunci cind eram efectiv singur imi gestionam eu insumi toate, si ma obisnuiam si cu linistea, si cu lipsa oamenilor, si mergeam pe un drum al gindurilor mele, dar cind eram singur printre ceilalti trebuia sa simulez ca sint, ca exist, ca reactionez, si ca simt ce vor ei..E cel mai greu lucru din lume sa te faci ca relationezi cu oricine, cind toti isi exhiba intr-un mod atit de dezgustator trairile la care te vor parte..Uneori luam asta ca pe un exercitiu pe care trebuie sa-l trec, ca sa acced la altceva mai inalt, ceva promis parca, dar inca nestiut..Era uimitor sa-i vezi cu cita deschidere veneau spre tine sa iti vorbeasca..Nu conta ce credeai, ce gindeai, ce simteai, tu erai acolo ca un fel de om bun sa le asculte toate confesiunile si frustrarile, erai un joker bun la toate..Te induiosa sinceritatea si lipsa de discernamint, si incercai sa simulezi ca intri in jocul asta al lor, un fel de joc al vietii intime, in care conta o conexiune intre suflete..Si jucai, si intrai intr-o lume paralela, apoi in alta, pina oboseai si fugeai de toti, ca sa te izolezi..Apoi iti reveneai, si te pregateai psihic sa infrunti alte si alte "conexiuni" de suflet, pentru ca iti dadeai seama ca asta era lumea, iar tu erai diferit, atit de diferit cit sa trebuiasca sa o ia de la capat in acelasi fel, pentru ca lumea era aceeasi, oriunde, si oricum..Tu erai complicat, vezi, cam prea complicat ca sa fii asa cum esti, si de aceea trebuia sa platesti un pretz pentru asta..Si tu aveai prea multe lucruri neconforme in tine, prea anoste si neclare pentru toti, prea exagerai cu ce pretindeai ca simti si gindesti, si, daca uneori cineva te citea iti recomanda sincer sa nu te mai fandosesti cu detalii neimportante, sa te trezesti si sa vezi realitatea asa cum e..
Singuratatea nu e o lauda, si nu e o cauza, e doar ea insasi, o traiesti pentru ca asa simti..Explicatii poti gasi cu miile, dar asta nu te face mai fericit..Ea e parte din ce esti..Ceilalti au si ei singuratatile lor, evident, dar ele au alte motivatii..Tu esti singur pentru ca simti ca in lumea asta e singurul tau fel de a fi..E simplu..Si e bine ca e asa, pentru ca daca ai incerca sa treci dincolo de singuratate ai avea deziluzii dure, care te-ar face complet depresiv..Iar tu ai optimismul tau stabil, cel pe care nu-l aratzi orice ar fi, asta e clar..Optimism pe care il intretzii cum poti, cind cu alcool, cind cu o conversatie, cind cu o liniste interioara plina de ginduri..
Cind scriu sint eu insumi tradus in cuvinte, pentru ca sint, iar cind nu scriu e pentru ca nu pot sa spun nimic, si atunci tac..Si tacerile mele au semnificatiile lor, ele sint asa pentru ca eu sint asa..E din mine tot..Sint un om cu bune si rele, cu depresii si extazieri pe care le pot spune in tot felul de moduri..Nu sint complicat, ba dimpotriva, sint cel mai deschis om, dar am stari care ma fac sa reactionez imediat si previzibil, intr-un fel sau altul..Azi sint optimist, pentru ca simt un suflet cald care imi vorbeste deschis..Miine as putea fi pesimist si inchis, pentru ca viatza m-a lovit cu ceva ce nu am meritat..Dar ramin eu, dincolo de toate, acelasi eu care stie ca viata e un drum care se strabate cu dureri, sacrificii, si tristetzi, ca sa fie asa cum e, pentru ca eu l-am ales cumva, stiind ce ma asteapta..De fapt orice drum ales e plin de asa ceva, si am stiut de la inceput ca ma pot astepta la orice..Problema nu e ca iti apar probleme la care te astepti, ci ca iti apar probleme cu totul noi, care vin, evident, de la oameni, ca sint inventivi, si ti-o trag in toate felurile..Aici e challenge-ul, ca sa rezolvi ceva complet inedit..Na, aici tre'sa te descurci ca un inginer ce esti..Si gasesti ceva, pe moment..Apoi te mai gindesti ce va fi miine, si poimiine, si in toate zilele de dupa..
Azi e duminica, miine e luni, si vine o alta saptamina de nedumeriri posibile..Te gindesti la tine, la timp, la ceilalti, si iti imaginezi ca toate vor fi ca in promisiunile de pe cardurile de calatorii, cu o plaja imensa, un soare mare si cald, si o mare albastra si limpede..