Fluid interior

Interiorul e un spatiu umplut cu un fluid..Sau nu..Interiorul e interior doar..E tot, si exista asa cum exista..E ceva care evolueaza, si care nu poate fi definit, asa ca notiunile primare folosite in axiome..E tot, e unic, si e ce sintem..
E liniste imprejur..O liniste de linisti asezate una peste alta..Poate ca universul si-a dat seama ca ma gindesc la suflet, si m-a acoperit cu linisti, ca sa ma protejeze, si sa-mi pot continua gindurile..E bine si cald..
Interiorul e construit din alte interioare mai mici, care sint construite si ele din altele si mai mici, si asa mai departe, pina cind, la finalul ramificarilor si diviziunilor obtinem particule indivizibile, atomii de suflet, sa le zicem asa..Care atomi  interactioneaza, se atrag, se resping, se leaga, se dezleaga, aluneca unii pe linga altii, sau prin altii, si, care adunati toti impreuna formeaza interiorul..Sau sufletul..
E la fel de liniste..De ce oare ma gindesc ca sufletul ar putea fi explicat ca materia? Sau fac doar un exercitiu de imaginatie ca sa ma joc cu unele lucruri invizibile? Poate ca placerea e a jocului, si a unei incercari de a construi ceva nou care ca gaseasca un adevar posibil..Sau poate ca imi place sa amestec unele adevaruri in a construi ceva care sa imi satisfaca simtul estetic..Ceva care sa para la fel de adevarat pe cit de absurd, ca imaginile dintr-un vis..Imi place ca m-am oprit din ginduri ca sa ma psiho-analizez..
Sufletul e multimea atomilor care il compun, si care il fac, datorita proprietatilor, sa apara fluid..Si, pentru ca e fluid, curge continuu, ca singele..Cind intilneste o deschidere iese prin ea, in exterior, cautind fluidele altor suflete, poate..Si atunci se intimpla ca in locul lasat gol de sufletul propriu intra fluid din alte suflete, care incet incet se amesteca cu fluidul initial..
E aceeasi liniste..Nu mai scriu despre suflet ca e prea schimbator..Si nu e format din particule indivizibile, si nu e fluid..Desi, totusi, daca ar fi asa?