Faleza timpului

Ieri am fost iar pe faleza, pentru ca am vrut sa-mi sterg din memorie ultimile amintiri neplacute, si sa ma las intr-o reverie linistitoare si aducatoare de imagini posibile dintr-un viitor posibil..Intotdeauna cind ma gindesc intens la ceva am nevoie pentru inceput de un reper vizual pe care sa-l fixez, si sa-mi fie stabil in minte, dupa care imaginile imi vin natural din imaginatie, si pe urma, la orice m-as uita ar fi ca si cum as privi prin ele, ca sa vad ce e dincolo de ele, pentru ca pe retina imi apar multe combinatii de imagini reale si imaginate intr-un fel de lantz pe care creierul il regizeaza..In tot acest timp mintea imi proceseaza informatiile profunde, cele cu adevarat importante, care vin din adincuri ca sa fie analizate, ierarhizate, cautate asocieri, si stabilite/fixate pe un loc de unde sa stiu ca le gasesc usor, daca va fi cazul de oarece schimbari de pozitie..Mintea e un sistem ultra-complicat in care toate sint asezate pe locurile pe care le "merita" dupa travaliul psihic..Cu cit mai intens, si de substantza travaliul, cu atit lumile interioare sint mai complicate, si mai inter-relationate..Asta face educatzia, construieste imbogatzind lumile din noi..Si ma gindesc ca pentru asa ceva, adica sa poti avea o viata interioara mare iti trebuie in primul rind o memorie buna, apoi un spirit de analiza/sinteza eficient, si o flexibilitate la toate, sa nu fii fixat pe ceva anume, ca sa poti evolua..E simplu, in aparentza, dar in  realitate, fara sa vreau sa descurajez pe nimeni, e o munca de sclav psihic, pe care, ca s-o faci iti trebuie multa vointa, determinare, etc, adica pasiune, pentru ca pasiunea, adica placerea intensa adusa de acel lucru, iti da puterea sa continui..Talentul e superior pasiunii, pentru ca presupune ca ai si toate calitatile necesare a face acel lucru..Si daca la talent ii adaugi o putere mare de munca pe care o folosesti efectiv, ei bine, asa devii, te transformi tot timpul intr-o alta fiintza noua, care e folosita iar pentru transformari in alta fiintza, apoi in alta, si asa mai departe, mergind pe un drum al tau al transformarilor succesive..Urci cu psihicul cit poti de sus, ca pe un drum de munte, de unde, cind privesti inapoi vezi clar ce ai fost..Si urcatul asta e drumul tau catre tine, de fapt, pentru ca iti accesezi mai multe, si mai multe capacitatzi..E uimitor sa te descoperi, cu mult mai interesant decit sa explorezi ce e in afara ta, pentru ca din exterior preiei ce cauta, de fapt, interiorul.. Asta e fiintza umana, un explorator al fiintzei dinauntru, de fapt..Simplu, aparent..
Ieri am fost sa ma plimb pe faleza..Am vazut locurile amintirilor..Apoi am mers la un restaurant mic sa mai savurez o ciorba de burta cu mult mujdei, si bere, ca in studentzie..Am ramas un timp in asteptare, privind spre Dunare, si mi-am lasat imaginile din vechime sa mi se arate in fata ochilor, ca un film sepia..Am privit cu ochii de acum vremurile de atunci..A fost uimitor, si incintator..