A-temporalitatzi

E o toamna cu aparentze de iarna, ca pe vremuri..E zapada si uitare de pasi facutzi prin locuri care au ramas scrise in memorie, ca semnele nedescifrate de pe discurile de lut..E zapada si amintire din vremurile chinuitoare ale trecerilor tacute, de cind mersul prin locuri aducea imaginile unor nestiuturi ce aveau sa ne schimbe fiintza..E zapada si constientul gindurilor de acum, la un timp ce s-a dus..E un alb depus peste toate cite au fost atit de aducatoare de fericiri..
Ma mai gindesc la mine..Oare cel care am fost a fost cea mai buna varianta, sau puteam sa fac ca toate sa fie altfel? Ar fi fost altfel daca as fi stimulat ca un alt eu sa actioneze diferit? Cine stie..A fost un joc al destinului, oricum, intimplat asa, pentru ca, pe atunci regulile sociale erau foarte brutale si stricte, si nu puteai sa schimbi nimic, nici in afara, si nici in interiorul lor..Totul era inefabil..Totul iti era deasupra, si era si in mintea lor, identic..Erai o piesa intr-un mecanism rigid..
Apoi totul a devenit brusc, altfel..A explodat trecutul in mii de bucatzi informe..Am trait un razboi greu si invizibil..Am vazut cum societatea se reface din ruine..A durut cinismul unor transformari, a durut indiferentza si uitarea..A durut tot ce a fost, pentru ca s-a ratacit in salbaticie si necunoscut..A durut sa vedem, si sa simtzim ca nu a mai fost nimic din ce ar fi trebuit, cumva..
Lumea s-a schimbat inspre ceva ce nu am banuit..A fost mult, si a fost brusc..Am devenit cinici..Sintem dincolo de o brutalitate anticipat-posibila..Traim o varianta de timp care ne-a acoperit cu totul..Am uitat ceva ce ne-a facut sa fim ce sintem..