Clipele sint infinituri mici de timp, sint concentrari de siruri de amintiri care converg spre o limita inca nedefinita...Clipele sint esentze de trairi adunate intr-un spatziu..Clipele sint si extazuri, si agonii, si imagini care au puterea unor vietzi adunate in citeva idei..Clipele sint picaturi din noi insine, si din sufletele care sint in noi insine cristalizate in forme geometrice artistic construite..Clipele sint oglinzi in care ne vedem felul in care sufletul ne cheama ca sa ne spuna mai multe..
Clipele sint mai lungi, sau mai scurte, desi egale in durata fizica..Sint ca vagoanele legate, intr-un tren al timpului, egale si conforme, dar, in care traim experientze mai profunde, sau mai nestiute..Pentru ca, undeva, intr-un compartiment intilnesti o tipa simpatica, matura, care te priveste atent, si care te cunoaste demult.. O observi discret, te apropii de ea, saluti, si te asezi pe banca opusa..Chipul pare familiar, parca ne-am mai intilnit mai demult, pe o banca, intr-un parc..[Nota autorului; mmm, povestirea de aici incepe de unde a fost lasata in "Un amor", inainte ca noi sa devenim iubiti, ca intr-o varianta posibila in care dupa ce ne-am cunoscut am mers pe drumuri separate] Ea a deschis o carte, si a inceput sa citeasca..Am privit-o atent, pentru ca stiam ca parca o cunosc de undeva, si o stiu atit de bine..Am privit pe fereastra un timp, la peisajele care curgeau.. Apoi am intrat in conversatie cu ea, pentru ca ma incita calmul ei..
-Buna, sint Florin, ce cititi? E interesant? Am intrebat eu sigur pe mine.
-Buna, sint Gia, e interesant intr-un fel, depinde de cum privesti..
-Ne-am mai intilnit? Imi pareti cunoscuta..Imi cer scuze daca inoportunez..
-Ne-am mai intilnit, pe o banca intr-un parc, a spus ea..Aveati o carte invers pe care o citeati..Am ramas masca..Asa era, intr-un parc ea ma descria pe mine, cu detalii..Ce timpit pot sa fiu..Cred ca am jignit-o cu uitarea mea..Ce inseamna viata asta, sa te intilnesti iar cu oameni atit de frumosi si speciali..
-Aaa, Gia, imi aduc aminte, sinteti omul care m-a criticat atunci ca vreau sa par ca o carte inversa..
-Va critic si acum, daca imi dati motive..Dar acum sintem parteneri de drum, asa ca e bine sa fim prieteni..
-Absolut, sintem prieteni, e cel mai frumos lucru din lume..Stiti, si eu scriu, din cind in cind, cite ceva, pe un blog al meu, lucruri de viata, ceva despre frustrarile mele pe care incerc sa le fac artistice..
-Vrei sa fim iubiti? M-a intrebat ea..Am ramas iar masca..E atit de profund si de cald sufletul ei, si isi doreste sa ne iubim..Sint asa de uimit..Nimeni nu mi-a zis niciodata asta..De obicei primeam raspunsuri seci si stupide la incercarile mele..Acum sint asa de profund impresionat..Pentru mine o incercare de prietenie era ca un fel de provocare la un fel de razboi care urma sa vina, iar un armistitiu ar fi fost deja un trimf..Dar ca sa mi se ceara sa fiu iubit, eu, omul dificil si cu o mie de ginduri in spate, mi s-a parut ceva incredibil..Am atitea defecte in mine cit am vazut ca ma fac absolut indezirabil in orice..Desi multe parti negative au fost create in anumite circumstantze..Nu sint rau, si nu am fost niciodata, pentru ca am vrut sa deschid totul spre frumos, si spre divinul din fiintza..
-Vreau, am raspuns..Sintem aici ca sa stim ceva ce simtim..
No comments:
Post a Comment