Zorii asteptarilor

E vreme calda, de sfirsit de august, si de vara, vreme de liniste, de aduceri aminte, de baut vin rosu dulce cu mult alcool, de visat la o alta vara, sau la toamna care vine, e vreme de re-gindit unele lucruri de viatza, vreme de cautat solutii, vreme de mincat ceva bun, si de meditat..Ce bine e sa mai admiri un apus, sa te gindesti la tine cit de mic esti fata de universul asta..Ca e greu sa-ti imaginezi cit de mare e pamintul, care e o planeta minuscula in sistemul solar..Dar cit de mare e galaxia? Dar universul observabil? Dar tot universul? Na, chestiile astea deja ies din capacitatile noastre..Dar e frumos ca putem discuta despre planete, stele, galaxii, ca ne da senzatia ca intelegem cum sint legile naturii, si asta ne face fiinte superioare..Ma rog, superioare e un fel arogant de a spune, pentru ca noi realizam, pe masura ce invatam si intelegem mai mult, ca ce stim e, de fapt atit de putin..Si cu cit stim mai mult, realizam mai mult cit de putin stim; asta e un paradox pe care il traim fiecare in felul lui..Dar asta nu ne umbreste nici o centima din fericirea cunoasterii, pentru ca ce simtim, cunoscind, ne da un sens profund vietii, si ne face sa cautam sa stim si mai mult, si sa exploram mai mult, formindu-ne si curajul, dar si personalitatea..
E o vreme calda de sfirsit de vara..E o pace limpede si albastra, ca cerul cel larg si deschis..Citiva nori pufosi se mai destrabaleaza in  larg, albi si informi, ca bucati de vata de zahar ce au scapat din vreun bilci, si plutesc candid, peste lumi..E vreme de inceput de toamna, si de variante de noi inceputuri..
Am aflat ca toate planetele din sistemul solar se misca in acelasi plan, si asta m-a bulversat, ca eu credeam ca se misca in plane haotice, asa ca electronii in jurul nucleului..Dar vezi ca nu, ca na..Iti dai seama, ca toate planetele sa se miste in acelasi plan, asta e o informatie colosala din care sa poti deduce cum s-au format planetele, dar si aici sint variantele a, b, c, etc..Ma rog, nu ma bag in analize, ca poate sint gresite cu un fel al meu de a gindi mai mecanico-analitic, ca na, la nivel macro cine stie cum evolueaza treaba..
Chiar, oare septembrie vine doar pentru noi, sau e si o stare de fapt galactica? Mai ruginesc frunzele si prin alte locuri?
Vreau sa ma imbarc iar pe un autobuz nestiut, si sa admir peisajul de la fereastra, ca sa vad lumea cum e, in toate variantele ei..E o lumina calda care se apropie de un rosu-oranj care anticipeaza asfintitul..Sufletul se lasa dizolvat in liniste..Visul universului ne cuprinde vast, si clar..Ne rotim galactic si in minte ne revine un refren, acelasi refren cintat in cor, de generatiile nestiute, pe care il repetam ca un leitmotiv ce ne vine de dincolo de timp..Vocalele devin consoane, silabe, si cuvinte..Apoi frazele se combina in intelesuri inalte.. Adevarurile se combina, si se desfac..Sintem liberi..Sintem aceiasi..Si miine ne asteapta alti zori, ai unei alte zile gata de a fi explorata, in intregime, tot de noi..