Am vazut imaginea asta, ca pe un raspuns la infinitele mele cautari de pina atunci..Doi oameni din profil, privindu-se, un el si o ea, fiecare cu un brat pe umarul, si cu celalalt pe fata celuilalt..Atitudinea lor nici nu sfida, nici nu sugera apropiere, era mai degraba a detasare a unui fel de regasire, dupa multe si obositoare cautari..Cred..Sau asa mi s-a aratat mie, poate, poate ca starea mea m-a facut sa vad in imagine ceva ce imi aducea aminte de obositoarele mele cautari..Se prea poate, pentru ca mintea mea a selectat si transformat lucrurile in amintiri, in felul ei, si asa de mult cum a vrut, ca sa fie mai clare, calde, si artistice..Dar fotografia aceea avea in ea ceva atit de adinc, si de direct, ca mi-a intrat in suflet pur si simplu, fara sa ma intrebe:))
Mai tirziu am ascultat o melodie, Viajero, si am vazut un dans, care, la fel, mi-au deschis iar apele sufletului, si au lasat sa curga iar sentimentele..M-am gindit atunci ca spiritul nostru e ce ne defineste, pentru ca el trece dincolo de trairile mari, sau mici, de viata chiar, si ne face mici nemuritori..Spiritul nostru e scris cu litere de diamant in piatra instabila a oricaror treceri, pentru e ce ramine din noi dupa ce carnea si oasele au devenit praf stelar..
Ca fiintze oscilam intre nelinisti fundamentale, si perioade de aparent calm, in care ne reconfiguram..Si mergem pe drumul asta toata viata, cind mai repede, cind mai incet, urcind si coborind, traind si gindind, meditind adinc, sau prostindu-ne cind incercam o conexiune cu cercul dansului celorlalti..Asta ne face ce sintem..Treceri..Pentru ca ne petrecem trecerile printre cele dimprejur..Daca ne-am fi nascut mai demult, sau intr-un viitor indepartat ar fi fost la fel..La fel de autentici cu noi insine in fiinta profunda..
Ce interesanta e viatza, si fiintza..Ce univers urias de sentimente conectate, care construiesc din idei atitea lumi abstracte..Si ce pacat ca totul dureaza atit de putin..
No comments:
Post a Comment