O viata in doi

Ca sa scriu cite un post tre'sa ma gindesc, dar ca sa ma gindesc tre'sa ma adun, sa imaginez, si sa leg logic pe cit posibil ceva, si asta e greu, nene, in vremurile astea pline de variatiuni dilii si clar incompatibile, ca daca incepi cu, sa zicem, Sonata lunii, ca ai ascultat-o si ti-a dat o stare, si zici, uite, plec de la linistea noptii, ca poetul, si imi dau drumul la ginduri, dar pe ce directie o apuc, ca iti mai trece prin cap si ca tre'sa-ti repari farul sting la masina, sau ca miine vrei sa faci orez cu legume, si pui, sau ca ai de spalat nush ce rufe.. De unde atita energie sa urci pe straturile alea ale ideilor, si sa dezvolti, sa bagi detalii reale, ca sa nu ramii suspendat in cine stie ce abstractiuni plictisitoare, sa legi toate de viata, in general, adica si de viata ta, dar si a celorlalti, ca altfel iti iese ceva ce nu ar interesa pe absolut nimeni..Eh, merge, dar trebuie sa-ti placa sa incerci sa faci efortul asta, sa te tina cureaua, si sa ai curaj sa sustii drumul asta, inainte..Si sa mai ai si o sursa bahica de inspiratie, care e cam necesara pentru decuplare de realul real, si intrat in realul imaginabil, si exprimabil in cuvinte..
Am ascultat Perhaps love, si am avut parca un motiv sa scriu despre un lucru la care m-am gindit mai demult, si anume, despre femeie..Stiu ca pozitia "sociala" e una de criticare a unui sex de catre celalalt, de balacareala, pina la a se nega, aproape.. Mi se pare absolut absurd, pentru ca nu poti judeca inainte de a te pune in locul celuilalt..Ca barbat iti e usor sa te dai mare, si puternic, si sa spui ca femeia nu te intelege, dar tu cit incerci sa o intelegi? Aici mi s-a parut incercarea grea, de fapt, cea mai grea, sa fiu, sau sa-mi imaginez cum ar fi fost sa fi fost nascut femeie, si cum ar fi fost viata mea atunci..Si am realizat ca o femeie este absolut incredibila in a-si depasi atitea probleme facute de constructia fizica, dar si de societate..Sincer, eu nu cred ca as putea fi femeie, pentru ca nu as rezista, nu stiu, poate ca nu as reusi sa trec bariera dintre sexe si pentru ca psihicul meu e format pe profundul masculin, de cind eram copil..Imi e atit de greu sa-mi imaginez ca nu as avea forta fizica, si ar trebui sa inlocuiesc mult din asta cu forta psihica, sau spirituala..Bine, asta poate ca asa e cum trebuie sa fie in natura lucrurilor, ca eu, cel nascut mascul sa fiu constient de forta fizica, si sa-mi elaborez psihicul functie de asta..Desi e ciudat, nu stiu..Pentru mine o femeie e partenera perfect egala cit timp e deschisa si suficient de rationala..Asa cred..Si cit tine de sex, sau trairi de tot felul, na, asa e natura fiecaruia..Si viata impreuna tine de stiluri apropiate, de compatibilitati reale, de chestii pe care le poti accepta, sau nu, la celalalt, de valori aplicate in tot, de intelegeri care pot trece de diferentzele reale dintre cei doi.. Na, viata e complicata, si e frumoasa mai ales cind gasesti solutii..
Unii spuneau ca daca vrei sa-ti complici viata pina la un nivel la care nu mai intelegi nimic, atunci ia-ti o femeie:))) Se poate, cine stie, fiecare cu experientele lui din trecut..
Viata in doi e o provocare uriasa, si o treapta a vietii..Fiecare o face in felul lui..
PS Caldura unei vieti impreuna e ceva ce depaseste tot ce incerci sa iti imaginezi ca ar fi diferit intre tine si ea, oglinda sufletului tau nelinistit..Si asta o vezi in timp, comparind tot..