Oameni priviri

N-a fost niciodata nimic, ceva despre ei..A fost totul facut de mine, asa cum vedeam eu lucrurile, atunci, fara sa inteleg, fara sa-mi asum ceva, facut pentru mine, in felul meu, si care ma reprezenta deschis si direct in oglinda propriilor mele valori..Nu am vrut sa demonstrez ceva, sau macar sa las un mesaj, am vrut doar sa simt ca ma contactez cu lumea, si ca ne putem comunica valori, vederi, trairi..Vroiam sa ma conectez cu un spirit social, care mi se parea deschis, si de o eterna puritate..Ce naiv eram, si ce increzator in posibilul meu dialog..Dar asta am vazut mai tirziu cind spiritul asta social a incercat sa calce pe mine, si sa ma izbeasca de toti peretzii pentru ca nu eram conform..Ce ironie, hahaha, cite miliarde de iluzii sfarimate in pulberi care au fost luate de toate vinturile si plimbate in toate punctele cardinale, pina au disparut..
Apoi am inteles ca ce e e despre altceva mult mai real si concret; e despre mine, omul care sint, si despre impactul vietii mele cu ale celorlatzi cu care m-am intersectat efectiv..Ideile si conceptele s-au transformat in trairi traite, si in comunicari si actiuni imediate..Si m-am intors inspre mine, la fiintza mea si capacitatile ei de ratiune, iubire, visare, de a construi lumi din bucati mai mici si imediate, dar atit de reale, si autentice..Si am cautat in mine acel ceva pe care sa ma concentrez, acel ceva care sa imi determine fiintza mea..Am analizat mii de variante de trairi posibile..Am inceput, cum altfel, cu ratiunea, cu gindurile legate de o logica stiintific imbatabila..Dar ele, in sine, unde isi aveau sursa? Si am mers pe firul curentului inapoi, ca sa vad, si sa inteleg ca din iubire derivau toate..Dintr-o iubire universala, mare, care exista in mine, si care imi genera toate pasiunile..Si asa am pornit pe drumul propriilor mele iubiri..Asta mi-a dat trairi absolut incredibile, am simtit ce au simtit toate milioanele de generatii dinainte; o iubire sentiment, o iubire gindire, o iubire fiintza..
Am iubit tot ce e omeneste posibil, dar ce mi-a dat sentimentele acelea ale zborului spre infinit, sau ale caderilor in abis a fost iubirea pentru o fiintza ca mine..O iubire pentru un om, cind real si palpabil, cind iluzoriu si confuzant nedefinit..
De asta ultima mea iubire mi-a dat atitea dureri..Ea, dansatoarea in rosu, care m-a pupat de 3 ori pe obraz, construind asa o poarta triunghiulara pentru toate visurile mele..Si eu am construit iar, si darimat iar atitea iluzii..
De la ultima noastra intilnire am suferit enorm, am retrait parca, iar, toate durerile lumilor..Am fost bolnav, si trist in toate singuratatile mele..Apoi am inteles ca, oricum, asa ar fi fost sa fie, pentru ca eram atit de diferiti in tot ce gindeam si simteam..Si mi-am dus boala mea cronica, pe picioare..Am rezonat cu altii ca mine, care au cintat in cintece ce simteau ei..Nu m-am plins, pentru ca am invatat ca barbatii nu-si exhiba sentimentele, ci le duc cu ei in tacere..Si am plins in tacere, am urlat in tacere, si m-am resemnat in tacere..Am tacut stiind ca toate adevarurile din mine exista, sint acolo, si le pot atinge, si activa cu un gest, si o atitudine simpla..
Je suis malade e ca o amintire acuma, eu sint aparent vindecat de trecutul acela, chiar daca am pe mine cicatricile ranilor de atunci..Uneori nu mai beau, nu mai fumez, si nu ma mai gindesc la tine, asa, ca sa incerc sa-ti fac in ciuda, chiar daca iubirea asta a noastra ar fi putut fi una atit de mare, si adevarata..Stii, viata asta e cum e, nu cum ar fi putut fi..Noi traim ce putem, si cum putem..Si cautam sa ne pastram tot echilibrul de care sintem in stare chiar daca mai sintem loviti cu iubiri, sau uri nestiute..Si, dupa tot, si toate, cred ca ce ramine sint privirile..Pentru ca raminem priviri care cauta, poate, alte priviri..

Trei asteptari

Ce soir je serai la plus belle pour aller dancer, asa mi-a zis ea, intr-o franceza cu accent, copiind o fraza dintr-un cintec atit de frumos si de vechi, ceva de prin secolul 20 sau 21, oho..Curios cum valorile au ramas aceleasi dupa atitea mii de ani..Si ea mi-a facut cu ochiul, asa tot ca in vremurile alea, si mi-a zis ca o sa imbrace o rochie simpla, rosie, si citeva artefacte, plus un parfum de epoca, si o coafura retro, ca sa le dea clasa fostelor mele iubite..Si asta sincer m-a emotionat, pentru ca m-am gindit ca o face pentru mine, mai mult decit ar face-o pentru propriul ei orgoliu..I-am spus ca o sa-i deranjez coafura cu mingiieri tandre, si mi-a raspuns ca e ok cit timp am sa-i spun cuvintele pe care ea vrea sa le auda de la mine..Asta m-a linistit un pic, si m-a facut sa ma simt relaxat cu toata atmosfera de acolo..
Am ascultat atitea melodii frumoase, am baut, am mincat tot felul de delicatese absolut incredibile, am dansat savuros pe tot felul de ritmuri, care mi-au placut enorm, am avut trairi ce m-au acoperit de atitea placeri, cit sa ma faca sa uit ca am un job mediocru, in care un sef maimutzoi cu sapca imi urla in fatza mizerii, si in care vad fetze scabroase ale unor altfel de maimutzoi subordonatzi si umili..Acum aveam in fatza o alta viata, una uluitor de deschisa, si adevarata, in care stilul si elegantza imi zimbeau si parca mi se destainuiau..Iar eu le raspundeam binevoitor si compatibil cu tot, pentru ca ma simteam ca fac parte din lumile lor..Si dialogul asta al nostru continua tot timpul cit stiam ca o am alaturi pe ea, cea mai frumoasa dintre cele care dansau..
Am iubit seara asta asa cum iubeam spectacolele acelea dense in idei pe care le vedeam vinerea, cind dupa ce se terminau ramineam un timp in sala, singur, ca sa ascult ecourile celor spuse, sau cintate..
Ea s-a simtit cel mai bine stiind ca ma face sa ma simt cel mai bine..Si eu la fel..A fost ca un vis trait impreuna, in care ne comunicam fiintzele simplu, si direct..
Dupa dans am plecat impreuna spre casa..Mai tin minte ca i-am recitat din toate poeziile care mi-au placut atit de mult..Si mai tin minte ca m-a pupat la despartire pe obrazul sting, de 3 ori..Apoi toate au devenit amintiri..
De atunci am o durere in partea stinga a fetzei..Ma doare asa, inform, si nestiut, ca si cind imi lipseste o melodie, un suflet, o mingiiere, si 3 saruturi venite dintr-un infinit al dorintzelor mele..

Zimbetul trecuturilor

E limpede, si e lumina peste tot, ca intr-un vis de viata cristal care isi proiecteaza curcubeul peste tot si ne inunda in culori alambicate..Contururile stralucesc, si ne imbie sa le admiram,  ca la un spectacol in aer liber in care promisiunile curg fluviu..Lume, lume, veniti sa vedeti ce n-a vazut Parisul, fericirea de a a fi aici, si acum, locul exact in care puteti degusta deliciile universale ale unei zile fara griji si probleme, o zi in care va puteti trai visul eliberarii de toate trecuturile..O zi de un absolut extaz, in care imaginatia o ia razna, si unde va puteti elibera de tot, traind ce n-ati stiut niciodata ca veti putea trai..Lume, lume, veniti spre fericirea promisa din toate gindurile, fericirea interzisa de atitea constringeri ale vietilor voastre monotone si plictisitoare..
E limpede, si e optimism, ca in panourile de pe marginea drumului, in care figuri stupide zimbesc uniform si vibrant, ca sa ne faca sa le cumparam ieftinelile:)), si eu ma simt ca si cum cineva incearca sa ma racoleze in fo secta dubioasa in care sa imi abandonez prezentul, ca sa-mi amanetez viitorul..Alo, bre, hai ca simulez ca te cred, dar nu ma fute la fiintza mea interioara, ca-ti fut dumnezeii..Adica te cred ca te-ai vindut dracului ca sa cistigi ceva, da io nu ma bag in jocul tau, pentru ca nu am de ce, si asta nu pricepi tu..Baaa diliu platit sa ma inoportunezi si racola, mie mi se filfiie de produsul tau, ma fut in tot ce-mi promiti, nu vreau, si nu te vreau sa-mi interferezi ce simt, si ce fac..Boule!
Scriu asta ca reactie la toate publicismele complet stupide care inunda toate canalele..Nene, esti prea prost, si ma faci sa nu-ti cumpar niciodata produsele, pentru ca mi-e sila de ce esti, in tot ce faci..
Unde e stilul de altadata? Unde e eleganta discursului, si a miscarilor? Unde e substantza vietii aleia profunde in care asociam lumea cu sensul unor vibratzii ale sufletului? Unde e fericirea de a ma identifica cu ce cautam? Unde e misterul nestiuturilor mele?
Bun, poate ca si eu sint suficient de bou ca sa incerc sa cred ce promit ei..Asta e adevarat..Ca inca mai cred ceva ce as fi vrut sa stiu ca vine din pur pragmatism..Dar, invatz..E normal..Invat sa selectez din toate, din lumea asta inselatoare..Invat sa separ ce e substantza de ce e pura aparentza..
Si viata curge inainte..Stau pe malul Dunarii si ma gindesc ce frumoasa e viata asta, cu toate cite sint bune, si mai putin, in ea..Ma uit la ape ca la un vis al meu..Si imi zimbesc mie insumi, asa, ca sa nu uit de fericirile trecuturilor mele..
PS Ce am scris aici e evident un pamflet contra a tot ce ne agreseaza bunul simtz, si care e pseudo-arta.. Pentru ca arta nu e ce vedem, ci ce simtim in noi, ori atunci, ori dupa..Arta adevarata e deschizatoare de drumuri interioare , si ne face sa ne punem intrebari, cautind raspunsuri, ne face sa meditam..

Imagini imaginate

Cica viatza e ca o cutie de bomboane, ca nu stii ce gasesti in ea, hahaha, sa fim seriosi nene, ca pe cutie vezi poza cu ce e inauntru, plus ca bomboanele sint dulci, nu-s acre sau piperate, sau cu gusturi gretzoase, decit na, asa, rareori..Da o bomboana e o bomboana, e frumusica, aromica, dragutza, numa buna de supt, si de plimbat prin gura, adica iti da senzatzii placute..Bine, e perfectibila si ea, ca na, e de oameni facuta, la citi bani ai dat pe ea merita, doar nu te astepti la o partida de amor cu o artista, hahaha..Adica ea isi face treaba conform cu instructiunile de folosire de pe cutie..
Bun, dar sa compari viata cu o cutie de bomboane e ca si cum te-ai plinge ca esti prea norocos..Sa fim seriosi..Ca cam viata ar putea fi comparata mai degraba cu un wc public, asta da, e mai realist, si mai conform si cu ce simtim pe pielea noastra..Pentru ca-si fac toti nevoile in public, si pentru ca pute de-ti muta nasul din loc..Pute ca prostia, mirlania, mitocania, etcetc..Desi, daca ar fi sa analizam echilibrat viata are de toate, amestecate in doze diferite, si depinde de noi sa luam ce merita din toate experientele, si sa ne pastram doza de optimism care sa ne duca inainte..Am in minte o chestie pe care am vazut-o intr-un documentar despre cum a plecat Brincusi, pe jos, spre Paris, sarac, dar cu o bucurie uriasa in suflet..PE JOS, singur, de nebun, doar el, si propriul lui spirit..PE JOS, fara ajutor, fara macar sa banuiasca ce va fi cu el..Asta da tip adevarat, si care a stiut sa invete ce e esential in viata, nu doar in arta..Si ce te mira nu e curajul, pentru ca multi idioti au curaj, ci determinarea de a trece peste propriile slabiciuni ale fiintei, care sint destul de mari (sau resimtite asa) de un suflet sensibil ca al unui artist..Eh, numai cine a creat ceva memorabil, stie, cred, ce a simtit el, pentru ca se identifica usor cu durerile propriilor treceri..E o empatie care circula prin aer ca un abur, dar, pe care doar unii o vad..Si inca o data, drumul lui spre un vis l-a facut PE JOS..
As da un regat pentru un cal..Nu ca mi-ar trebui neaparat, dar chiar as da, daca as avea regatul..Iar calul, stiu ca nu m-ar ajuta prea mult, ca daca vreau sa merg in centru iau tramvaiul..Sau mai degraba iau busul, ma asez la geam si ma uit fericit la lume, ca nu mai am grija calului..
Cica vara astronomica incepe pe 21 sau 22 iunie, dupa echinox..La mine vara incepe exact cind se termina iarna, hahaha, ca sint fericit ca scap de frigul teoretic din calendare, si ca pot sa alerg pe cimpiile sperantzelor in pielea goala..De fapt na, teoretic, ca nudismul nu e permis decit pe unele plaje..Dar iti poti imagina ca..Sau iti mai poti imagina multe, conform cu fanteziile proprii..Iti poti imagina de ex ca esti mai genial decit toti genialii, dar ca ti-a fost prea lene sa-ti scrii operele, inca, si atunci stai la umbra unui palmier imaginat de pe o plaja tropicala imaginata, unde meditezi profund, inainte sa faci o baie imaginata in  apele turcoaz ale marii..Imaginate, evident..

Noaptea linistilor

Trecutul imi sta pe creier..Ma apasa ca si cind as duce in circa toate pacatele lumii, si e asa de haotic, si de imprevizibil, ca ma ia tot timpul pe nepregatite..Parca-s intr-o centrifuga de testare in care cineva se joaca la comenzi..Fortele lumii pare ca se combina ca sa determine limitele corpului..Muschii se subtiaza, pielea mi se trage, si oasele sint la limita ruperii..Abia mai respir, pentru ca sint aproape de prabusire..Singele se grupeaza in jos, si oxigenarea e obturata..Incep sa halucinez..Ma vad strivit de un pumn urias care loveste metodic cu o ura la fel de mare..Printre viziuni mai am momente de luciditate..Vreau sa scap, sa ies, sa ma eliberez.. Daca supravietuiesc am sa-mi traiesc altfel viata..Noaptea se intinde peste tot..Luminile s-au evaporat, si ma doare tot corpul..Imi revad amintirile mele frumoase..Poate ca asta a fost..Nu mai conteaza..
M-am trezit intr-o baltoaca de transpiratie..Am crezut ca mor..Acuma e tot intuneric..Parca am supravietuit unei explozii..Parca-s mai elastic..Am oase de cauciuc, si tendoane de gumilastic..Doar sexul e extensibil, si intaribil..Natura si-a prezervat privilegiile, hahaha, ca sa conserve specia..
Cred ca am sa fac niste sedintze de reamintire..Cine sint, cum, de ce sint aici..As minca un pui fript cu mamaliga, piure, si mujdei..Si, dupa mine, potopul..Adica progresul..Adica evolutia aia indiferenta..Adica sa vina orice, ca ma doare-n pula..Adica nu ma doare, da asa era o vorba..
E bine, si liniste, si ma simt impacat cu toate, de parca as fi intr-o plimbare de noapte, in autobuz, prin orasul adormit..

Spatii infinite

Sintem singuri..Atit de iremediabil de singuri..Asta e cu ce am ramas dupa visul de azi noapte..Am visat ca eram pe Photonic, printre corpuri care pluteau, si explozii colorate, care faceau gauri uriase in bord, pe unde se vedeau stelele si galaxiile..M-am trezit strigind si plingind..N-am uitat ce a fost..De fapt n-a uitat nimeni, de asta sintem aici..
Sint F, tot eu, acelasi eu de cind ma stiu..Sint inginer de nave, cosmice, absolvent in 30033, magna cum divina laude al Institutului Spatial, cooptat in super-echipa de super-ingineri care sa proiecteze super-nava Photonic, cea in care avea sa se adune crema specialistilor, si cea care sa cuprinda cam tot ce exista pe Terra, plante si animale, pentru un transfer pe Alpha, planeta care avea sa redevina Terra 2 pentru generatiile viitoare..Si eu, ca un diliu ce sint, si mi-o recunosc fara probleme, mi-a facut datoria asa cum trebuie, cooperind cit de bine am putut,  cu toti. Robotii au asamblat nava, au verificat-o, si Consiliul i-a dat acceptul dupa un miliard de teste si aprobari birocratice. Totul a fost ok pina in momentul in care am aflat ca nu am sa fiu pe nava, ci am sa stau ca un idiot, pe planeta, ca sa comand, de la sol plecarea, si zborul..Mi-am dat cu tesla in coaie, am urlat ca un nebun, dar, pina la urma nu am avut ce face, pentru ca deciziile fusesera luate de sus..Si evident, ordinul se executa, nu se discuta, si m-am conformat..Am facut tot ce tinea de mine..Nava, de fapt super-Arca rasei umane si-a pornit drumul spre Alpha..Am fost fericit ca am putut sa contribui si eu la fenomenul asta epocal..Am trait totul cu ceilalti din echipa mea, cea ramasa pe Terra, am sarbatorit, ne-am imbatat cu sampanie, ne-am strimbat, si maimutzarit in toate felurile..Asta pina cind Photonic a disparut de pe radare..Nu pot sa uit nici acum cum imaginea holografica a navei a devenit o proiectie pe un ecran 2D in care fetele inginerilor urlau, ca intr-un film horror..
Si totul a devenit neant..Atunci mi-a venit gindul asta, ca rasa umana a disparut, pur, si simplu, cu tot ce a putut construi, vreodata..
Astazi parca toate s-au atenuat..Stau in cabina mea de comanda, si incerc sa refac totul, din bucati..Legendele lumilor mai identifica Photonic cu Titanic, nava pierduta intr-un ocean din secolul 21, sau 20, nu mai stiu sigur..Acuma ne reorganizam, reprogamam robotzii ca sa nu mai faca erori..
Miine am sa incerc sa ma calmez, am sa maninc bine si am sa dorm mult, un somn fara vise, sper, pentru ca vreau sa trec de toate dramele lumii, si sa reincep sa refac lumea dupa criteriile mele, pe care am sa le spun iar, in toate conferintzele..O sa refacem Photonic, si o sa ne eliberam de Terra, poate o sa reluam legatura cu Alpha..Acum ma simt, parca, tot singur, pierdut printre atitea spatii goale din universul asta infinit..

Dumnezeu 6/49

Uneori ma intreb cine are rabdarea sa citeasca ce scriu..Si, mai ales, de ce, cineva isi consuma citeva minute din timpul propriei vieti sa-mi citeasca frazele mele..Mai ales ca nu stiu daca merita, in vremurile astea cind sint atitea tentatzii peste tot..Si lumea asta te imbie cu iluzii foarte subtile, mai ceva ca un magician..
Ca sa scrii bine iti trebuie liniste sufleteasca, concentrare, si inspiratzie..Si talent, evident..Bine, poti suplini talentul printr-o munca uriasa, cumva, dar celelalte sint musai..Bine, inspiratia e un travaliu al subconstientului, pina la urma, el cauta combinatiile de cuvinte care sa functioneze ca un text inteligibil..Dar daca vrei sa scrii chestii profunde, care sa miste sufletele atunci iti setezi subconstientul pe nivelul maxim..Bine, poti face si altfel, poti citi mult, si poti lasa subconstientul sa interpreteze cum simte el ideile si exprimarile, si iti poti construi in minte variantele tale de realitati, compuse din bucati sau fragmente rearanjate..Fiecare facem asta, invatam selectiv..
Cineva m-a intrebat, mai demult cine, sau ce e Dumnezeu, scris cu D mare..Si i-am zis ca Dumnezeu e o constructie mentala, un concept, o idee care arata diferit pentru fiecare..Inainte era considerat o constiintza universala cu puteri absolute, si capabila sa dirijeze vietile noastre prin tot felul de metode..Pe baza asta s-a construit o institutie cu care unii putini i-au manipulat pe cei multi, si care a frinat masiv progresul, care s-a numit, cum altfel, biserica..Dar Dumnezeu nu exista in sine, ci doar in tine, e conceptul pe care mintea ta il foloseste ca sa se simta protejata in fata unei societati salbatice..Si el exista daca tu vrei sa existe, si el are puterile pe care tu vrei ca el sa le aiba, pentru ca sa te ajute spiritual..
Acum societatea s-a technologizat, si ideea de Dumnezeu a evoluat si ea, s-a transformat intr-o altfel de entitate..
Eu sint construit in spirit rationalist, si pragmatic, na, si pentru mine Dumnezeu e o utopie, ceva putin absurd si practic imposibil, dar de cind am trecut prin atitea socuri mentale, si greutati, parca mi-as fi dorit sa existe un Dumnezeu al meu, care sa ma asculte, si sa ma inteleaga..Ca un prieten aflat undeva, cu un suflet deschis, si care sa-mi dea sfaturi intzelepte..
Daca miine cineva mi-ar spune numerele cistigatoare la 6/49, clar l-as declara Dumnezeu, dar asta e cam imposibil..

Apele timpului

Imaginile zboara..Gindurile zboara..Imaginile gindurilor, si gindurile imaginilor zboara spre un gol de infinit, lin, si ireversibil..Substantza fiintzei se transforma intr-un abur laptos, care urca spre alte inalturi, lasind in urma un loc golit de toate universurile..Sintem efemeride, ne traim clipa cea mai importanta, ca sa o parasim atit de repede, si plecam nestiuti, si etern uitatzi de tot..Plecam ireversibil, si constientzi de asta, ca si cind nu am fi existat niciodata, si constienti ca am fost uitati deja, demult de tot, chiar inainte sa ne fi nascut..Ca si cum am fi avut pe piele, si in suflet, tatuat, semnul neinterferentzei, asa cum aveau calatorii temporali..Desi, poate ca toti avem asta, toti cei muritori, si trecatori prin lumile celorlalti..
De multe ori imi simt spatiile cum se dizolva in alte lumi la fel de trecatoare, si mi-e ciuda, pentru ca vreau sa fiu mai stabil, si mai perfect concret, orice mi s-ar intimpla..Vreau sa fiu originea gindurilor mele, doar eu, asa, fara sa fiu influentat de ceva..Desi stiu ca asta e pura utopie..Uneori imi imaginez ca doar lumile mele imi deriva gindurile, ca doar eu pot decide asupra a tot ce imi apartine, si e viu, si luminos, si adevarat din tot ce am trait, si am simtit..Si in momentele alea ma eliberez de tot, si perfect constient de fundamentele fiintzei mele imi dau drumul in larg, si incep iar sa-mi visez visele mele eliberatoare..Atunci pot sa zbor, sa inot, sa ma plimb, sa orice, oriunde, si oricum vreau; atunci sint eu insumi cu mine, calm, si relaxat..
Sint un om, in varianta lui masculina, am cap, trunchi, membre, sex, un drum inainte, sperante, si multe energii pozitive..Sint o fiintza, care, pina la urma a tulburat apele timpului, asa, cit sa nu deranjeze alte ape, ale unor fiintze mai complicate, sau mai ciudate..