XYZ

Armoniile le-au acoperit pe cele dinainte..Timpul le-a rotit pe toate intr-un carusel galactic..Pe o scena cosmica..
Noi sintem fiintze muritoare..Zburam prin spatzii nestiute pina ne lovim de zidul tacerilor..Plutim cit putem, si cum reusim..Urmarim spiralele fara sa stim cind vom trece frontiera finala..Ce existentze avem..
Nu stim cind si ce intrebari sa punem..Nu stim ce raspunsuri ne vor lovi, pina sa constientizam..Nu stim sa banuim, macar, ce pasi sa urmam, din citi exista..Uitam repede ce am trait si am gindit..
Ne putem lauda fata de noi insine ca avem mici realizari, si o ordine in propriile ginduri..Ne place iluzia asta.. Pentru ca stim, de fapt, ca sintem niste mici nimeni, ratacitori pe drumuri nestiute..Nestiute nu asa, relativ la ceva..Nestiute in modul cel mai absolut si clar posibil..Fara sa generalizam, desigur..
Facem filosofii, cautam sa construim sisteme cit mai elaborate, avem satisfactii "intelectuale"..Traim inteligent printre lumi "deosebite"..Cautam sa ne elaboram viata, si ne-o umplem cu experiente ne-accesibile celorlalti.. Concentram timpul printre reguli pe care le credem universale..De ce? Ca sa ce? Pentru ce? Oricum nu-i pasa nimanui suficient cit sa ne dea o minima atentie..Pentru ca si ei, la rindul lor, unici fiind, isi umplu vietile proprii cu alte chestii..
Nu stiu daca exista un "optim" al vietii..Toti traim pe apucate, in viteza, propriul nestiut..Ceea ce e mai important, cred, e sa nu traim in afara propriului sistem de valori..Pe cit posibil..