Inaltimile au extazul lor..Cind urci, fie real, sau in imaginatie, simti o fericire ca te cuprinde, fara sa intelegi de ce..Contextul iti creeaza starea, de multe ori..Iar zborul e o experienta rara..
Zborul cel metaforic inseamna totusi, o detasare..Un calm..Cind dai drumul unor legaturi, si te eliberezi, si privesti lucrurile de deasupra..Si, cind incepi sa intelegi lucrurile in ansamblul lor..Cind simti formele, si explicatiile lor, dar si logica legaturilor dintre ele..Cind asezi pe o scara, tot, in ordine..Si, cind, iti dai seama ca ai incheiat un capitol important, si esti pregatit sa incepi un altul..
Inceputurile sint intotdeauna pline de emotii..Ce va fi de acum incolo? Oare am sa ma descurc? Cit de greu va fi de data asta? Iar farmecul inceputurilor e ca nu exista un raspuns, atunci..Avem doar experientele celorlalte inceputuri, din trecut..
Cred ca cele mai interesante, si mai pline de continut inceputuri le-am trait in scoala..Orele, tezele, examenele, noul an scolar, toate erau atit de incarcate de ginduri, de trairi, de semnificatii, ca uneori simteam ca ma depasesc..Mi se pareau uriase..Aveam emotii profunde..Cred ca si colegii le aveau, dar, poate ei stiau sa si le ascunda mai bine..Toate, cel putin pentru mine, erau ravasitoare..Asteptam sa se termine, ca sa imi adun, in liniste gindurile..
Drumul spre casa, inapoi, era o cautare de a intelege ce am trait, si cum, atunci..Simteam o liniste, ca dupa o mare furtuna..Iar intelegerea venea, dar la mult timp, pe urma..Si atunci era, intr-adevar, frumos..
No comments:
Post a Comment