Raze colorate

Ma gindesc de multe ori ce as fi fost daca m-as fi nascut altundeva..Daca malurile Dunarii ar fi fost alte maluri..Ca malurile oceanului..Care ar fi inconjurat o micuta insula tropicala..O insula cu vegetatii luxuriante, si plaje intinse..Cu oameni simpli si saraci, care traiesc din cultivarea bananelor..Si care toata viata isi uzeaza corpul in tot felul de munci fizice, iar apoi, admira soarele cum apune printre palmieri, si valuri..
Poate as fi fost ca ei, as fi muncit ca ei, mi-as fi gasit prieteni, si o iubita, si mi-as fi facut o familie..Care sa semene cu ale celorlalti..As fi acceptat viata mea, asa cum ar fi fost, cu bune si rele, si as fi trait in liniste, impacat cu mine..Iar cind as fi simtit ca se apropie moartea, m-as fi intrebat, la o discutie intre eu, si mine: ce ar fi fost daca nu m-as fi nascut pe malurile oceanului, ci pe malurile unui fluviu?
Intimplarile vietii, mediul, firea noastra proprie, plus multe altele, au fost ingrediente cu o pondere mai mare, sau mai mica, la ciorba destinului..Cred ca toate au determinat gustul ciorbei..Iar noi, bucatarii cu polonic si boneta, am urmat retzetele..Am mai pus de la noi, uneori si alte spice-uri, dar in cantitati mici..Asa am trait, asa am mers inainte, pe drumurile cu borduri prestabilite..
Ma mai gindesc iar, citeodata, la oras, ca la muzeul trairilor mele de mai demult..Muzeul amintirilor colorate si gustoase, si cu mirosuri exotice, de trecut..Ma gindesc la oamenii de atunci, la atmosfera, la fastul serbarilor unor inceputuri..La ce am simtit, si la ce frumoase si emotionante erau acele momente..Si ma mai gindesc, ca oamenii din acele tablouri s-au mai schimbat, asa cum m-am schimbat si eu..Pentru ca..
Cineva spunea, mai demult, ca, in iubire nu trebuie sa spui niciodata " imi pare rau "..Si eu, nu spun asta, pentru ca, atunci, era multa iubire..O iubire sincera, si profunda..Careia timpul nu i-a schimbat decit detaliile.. Restul a ramas perfect identic..Pentru ca iubirea noastra de atunci seamana cu cea de acum..