E un miros care nu stiu daca exista, e intre ceva vegetal, floral-aromat, si comestibil, un miros complicat care nu are nume, dar care ar fi ce simt acuma prin tot aerul dimprejur. Asta e senzatia de dupa, tansformata intr-un miros. Asa scriam acum citeva zile, dupa ce m-am mutat. A fost un efort supra-omenesc, si ma mir ca am supravietzuit. Dupa toate nu era nici liniste, cum ar fi fost normal, sau oboseala, sau vreun sentiment al victoriei, dupa atita efort. Era un miros pe care-l simteam doar eu. Asa mi se intimpla la examene, atunci aveam in cap peisaje, le vedeam foarte clar, dar nu ca amintiri, ci ca reprezentari. In peisajul ala detaliile erau formule, sau diagrame, sau idei, sau logici, sau detalii technice mai mari, sau mai mici. A fost un timp care a trecut. Si atunci, si acum. S-au mai dus si niste griji. De acum incolo focus pe pasii urmatori. E o energie de consumat in ce va veni. Do the best and expect the worst. Asa zice intr-un cintec, dar in worst sint multe alte best-uri ascunse, trebuie doar cautate cu atentie.
No comments:
Post a Comment