Zbor deasupra patratzilor

Uneori nu-mi mai vine sa scriu absolut nimic. Mi se pare un nonsens sa te gindesti la ce ai trait, si sa lasi ceva scris despre asta. Mai bine traiesti ce ai, asezi experientele in ierarhii de tot felul, iti separi valorile, si le tii pentru tine. Ca oricum nu inteeseaza pe absolut nimeni ce crezi tu, sau ce valori ai. E sinistru, dar absolut adevarat. Toti sint bagati in experientele lor, si sint complet absorbiti de asta. Poate si chiar daca ar vrea, nu ar putea intelege ceva ce nu au trait. Uite, sint drame traite de oamenii din trecut, pe care, daca numai un pic le constientizezi poti sa ajungi la nebuni.Bine, sint dramele altora, si, na, taim alte vremuri, desi natura umana e aceeasi, si, in aceleasi conditii ar reactiona la fel, daca am da timpul inapoi. Noi ne raportam la ce e acum, ca acum traim, si in lumea asta ne facem drumul prin societate. Lumea e sub presiune. Cum apare ceva nou, sau ciudat, cum explodeaza media, ca sa re-prezica apocalipsa. De fapt lumea se tansforma, si, ca la orice tansformare de asta de substantza, sint suisuri, si coborisuri. Technologia a sarit masiv, si lumea cauta sa se adapteze. Desi, daca, sa zicem ca ar veni un om din viitor, care a trait in cu totul alta realitate, si ar vedea ce e acum, poate ar ride privind la ce este. Desi e constient ca societatea din viitor a ajuns la un asa nivel trecind prin ce trece acum. Poate ca pasii astia sint necesari, si toate asa trebuie sa se intimple. E o batalie mare intre mentalitati vechi, si noi. Cei vechi se agatza de ce stiu, si vor ca toate sa fie asa cum erau, pe cind cei noi vor sa schimbe lumea, asa cum voiam si noi, la virsta lor. Si toti au adevarurile lor. Acum istoria e accelerata, lucrurile la nivel social se intimpla in viteza. Problema cea mai mare e cu educatia. Toti se cred ultra-destepti, si ced ca ce stiu ei e maximul ce poate fi cunoscut. Desi multe cunostinte cunoscute de ei, sau de ceilalti sint de detaliu, locale. Nu depasesc un anumit nivel. Cineva spunea ca a invata e ca si cind te-ai ridica de la sol, si ai privi lucrurile mai de sus. unii se pot ridica mai sus, altii pot chiar sa zboare. Dar nu sint multi. In timp se vor gasi metode pentru a-i face pe oameni sa zboare, ca sa nu mai stea lipiti de sol, si sa se lupte intre ei. Dar va lua ceva timp. Acum poate ca sintem la inceput, cind acumulam datele, pentru ca sa le analizam, si aranjam pe nivele mai tirziu. Si acum ne luptam inte noi, care cu care, care pe care, cu propriile metode de lupta. Si asta e naspa, ca unul mai prost, desi nu prea vazut bine de societate poate sa-l bata pe unul mai destept, dar care nu are experienta batailor. Si societatea ii lasa pe toti liberi, nu impune restrictii de metode de lupta, lovituri, etc. Sintem toti in acelasi ring. Asta e o metafora, dar luptele exista, ca asa e in natura. Cel mai adaptat rezista, desi adaptarea asta se refera la mediu. Un om din viitor, adaptat la mediul din viitor poate n-ar rezista la mediul de acum. Asa cum, poate, unul de acum n-ar rezista daca l-ai trimite in trecut. Te uiti la societatea romaneasca, cea condusa de fostii securisti. Ei au fost mai adaptati pentru lumea de dupa revolutie, au stiut ce sa faca ca sa reuseasca. Dar societatea s-a mai schimbat, si ei, dupa ce jaf masiv au facut, inca incearca sa se mai agatze de scaune. Trebuie alta mentalitate a conducatorilor. Desi e greu, pentru ca societatea de azi e complicata. Poate a trebui folosite computerele pentru a conduce. Care sa fie asistate de oameni, dar in competitie cu ei, pentru ca computerele calculeaza sigur lucrurile, pe cind oamenii sint sucitzi. Asta e. Acuma technologia ne da un mare spectacol. Si noi ne holbam la el, ne miram, ne place, dar nu prea vrem sa ne schimbam. Ca asa e omul, in general. Mai sint si exceptii de oameni care invata tot timpul. Astora le pun piedici multe capetele patrate. Frinarii.