Stare de fapt

E o stare de fapt, e o stare de fapt, e o stare de fapt. Asa imi suna in cap ce spusese nenea ala, facind un gest a scirba. El a zis asta doar o data, dar in minte mi se derula scena in loop. Nu stiu de ce incepea sa devina, incet, o mica obsesie. Poate pentru ca stiu ca are multe directii pe care nu le-am cautat suficient cit sa le gasesc. Pentru ca se refera la tot, ca totul e o stare de fapt. Adica e o realitate care e rezultatul mai mult saumai putin logic al realitatii de dinainte. Sau de cu ceva timp inainte. Timp care e relativ, deci na, ar putea fi o pico-secunda, sau un Googol de miliarde de ani. E o diferentza uriasa, recunosc, intre cele 2, ca, oricit de relativ ar fi totul, schimbarile realitatzii intre 2 intervale ca cele 2 au magnitudini compleeeet diferite. Si e vizibil totul, cu ochii, si perceptibil cu celelalte organe de simtz. Oricum, nu conteaza. Am mai zis asta. Adica nu conteaza pentru o multime de oameni, care au alte preocupari. Si, ca ei ar trebui sa fac si eu. Sa ma ocup de ale mele, si restul sa nu conteze. Dar, cind ma gindesc ajung inevitabil la probleme, la rele, la alte rele, la unii rai, iar ma copleseste psihic raul, iar mi se face frica, si iar ma blochez. Imi trebuie ceva bun din realitate, adica mai multe, pe care sa le am ca baraj in calea involburatului rau. Si alea bune exista, in amintiri, sint suficiente, dar mintea e construita pervers, parca, si trece prea usor pe linga ele, poate pentru ca nu i se par suficient de interesante. Auto-control. Adica sa-ti impui ca chestiile bune sa fie stabile. Trebuie o metoda sa le fixez de peretele mintzii, si, orice tendintza de deviere de la realul pozitiv sa fie directzionata catre ce e impus. Trebuie impus cu fortza binele asta si asupra mea, se pare. In fine. E o stare de fapt. Hahaha, starea asta m-a acaparat. E buna ca exista, si e ca un punct de plecare spre cam orice. Mai sint si alte fraze bune. De fapt sint o gramada, dar tre'sa fie si suficient de generoase in posibilitatzi, dar si construite pe o stabilitate a realului. Bine, inspiratzie sa fie, ca puncte de pornire mai gasesti. Adica fraze bune de re-echilibrat starile de fapt mentale. Ma intreb de ce divaghez iar. Habar n-am. E ca sa eliberez ceva, probabil, si sa intru in starile alea de entuziasm. Nu conteaza. Oricum lumea de dinafara o influentzeaza pe cea de dinauntru, ca reciproca e mai greu de obtzinut. Si lumea e complicata, ca are multe alte lumi complicate, care si ele au alte multe lumi complicate. Iar nu conteaza. Pentru ca asta e starea de fapt. Sau poate nu e, dar atit timp cit realitatea e cea pe care o percepem, asta e, totusi, starea de fapt. Am zis ca poate nu e, asa, ca sa las deschise toate posibilitatzile. Am avut niste viziuni de stari de fapt, ceva amestecat, imagini cu cuvinte, ca niste scene dintr-un film SF. Ca eram pe o nava, si acolo era o realitate asemanatoare cu cea de pe Terra. Si ca acolo iti puteai cumpara vise (cam scump, ce-i drept) cu scenarii incluse, ale tale, sau construite de computer. Si ca erau multi roboti, si putini oameni. Doar plantele si animalele erau reale, ca erau multe clone, dar reuseau sa para diferite. Asta poate si pentru ca computerul mare inducea senzatii si stari cind si cind, dar doar oamenilor, ceva asemanator cu visul, doar ca erau gratuite, si te surprindeau. Aveai sansa sa te trezesti cu o gramada de amintiri noi, fara sa fi avut nicio experientza inainte. Acuma ma intreb de unde viziunile astea ale mele daca ele erau ca o realitate arhicunoscuta. A, bun, or fi fost niste alte feluri de a o vedea, sugerate probabil de computer. Care, probabil o fi crezut ca aveam nevoie de asa ceva. E bine, ca am pe cine sa dau vina pentru viziuni: fix pe computer, care e o masina, si nu are sentimente reale, are doar programe de simulat sentimentele, si compasiunea, si prietenia, si alte chestii pozitive. In fine. Cum o fi, oare, peste 100k de ani? O fi mai bine, sau natura umana o sa implodeze de atita raceala technologica? Sau or fi mai multi oameni educati, si prietenosi, si mai doritori sa te ajute? Greu de zis, ca pornirile din firea fiecaruia pot fi diferite. Pacat ca nu pot calatori in viitor, si n-am nici macar o luneta magica cu care macar sa privesc acolo. Ramin captiv in felia asta de timp. Macar stiu ce a fost in trecut, si tot e ceva. Iar imi vine in cap ca m-am nascut prea devreme. E ciudat, dar asta e starea de fapt. PS Inca-citeva chestii care mi-au trecut prin cap si nu vreau sa le uit: un text bun nu are doar idei, stil, cursivitate, logica, simplitate, ci are ceva fabulos: deschide foarte multe directii de gindire; asta face diferentza, asta e un bun punct de analiza a unui text. Apoi ma gindeam sa fac pozuletze si filmuletze, sa vad daca-s inspirat sa scot din realitate ceva abstract, dar care sa fie subtil, ceva cum a facut Brincusi, dar cu metode foto sau video.