Spatiul e atit de mare..Stau intr-un platou urias, ca intr-un mijloc de lume..E plat totul imprejur..Doar la orizont se vad cladiri, sau copaci care acopera marginile vizibile..Ma simt liber, e ca intr-un vis de mai demult..Pot sa fac orice, sa ma duc oriunde, sa cred ce vreau si sa o spun in gura mare, pentru ca stiu ca linistile ma asculta..Ridic miinile in sus si ma cred un invingator..Sint mai liber ca niciodata..Sint eu..
M-am trezit iar..Sint bine..Am pe fatza un zimbet urias pe care il vad in oglinda..M-a lovit fericirea..Cum naiba, asa brusc, si deodata? Nu stiu..E asa neobisnuit sa fiu fericit, ca si cum mi-ar fi revenit un handicap de demult..In lumea asta sinistru-ostila care ma provoaca tot timpul..Eu, acum, aici, sa fiu fericit..Hm, e ceva gresit, ca fericirea e privita ca o malformatzie a spiritului cel agresiv-luptator, pentru ca te face inapt.. Ca fericirea, ca si iubirea e privita ca o dileala, o aberatzie, o deviere de la stilul si spiritul normal si atent.. Asa ca.. Poate ca acuma sint social-mutant, sau ceva..Mi se, pur si simplu, filfiie..Am dreptul sa-mi traiesc fericirea in felul meu..E al naibii de bine..Nu ma invidiatzi, ca aveti si voi fericirile voastre..
E ca un drog fericirea asta..E atit de buna, e ca o evadare din lumea asta plina de nenorociri..
No comments:
Post a Comment