Nimic nu a fost cum ar fi trebuit..Viata a aparut intr-un anume context, si a evoluat spre ceva ce vedem..Sintem ceva ce am reusit sa devenim, nu e nimeni de blamat, si nimeni de laudat..Spatiile dintre noi au ramas aceleasi..
Am uitat ce am fost, si nu stiu ce voi deveni, sint aici, acum, si ma uit la toate ca si cum ar fi atit de noi si necunoscute..Sa ma mir? Sa admir? Sa spun ca ce e acum e ceva ce as fi dorit? Nu am nici cea mai mica idee..Doar ma uit la ce vad, si ma gindesc la un fel de ceva ce ar fi putut fi daca imaginatiile mele s-ar fi concretizat in ceva palpabil..Spatiile lumilor s-au intins lascive pe axa timpului, si s-au lasat purtate flasc spre un ceva curgator..Si noi am ramas sa privim tot asa, simplu, ca si cind totul asa ar fi trebuit sa fie, si sa se intimple..
Ma simt dizolvat in materia asta calda a verii, si ma gindesc la ce voi deveni cind toamna ma va constringe iar cu teme noi, si meditatzii printre picuri de ploaie..O cam astept, sincer, pentru ca acolo, in inima toamnei am si eu locul meu de stat si analizat..Nu divinizez toamna, dar ma las dus de nostalgiile ei, pentru ca ma pune iar la lucru..Astept unele ploi de toamna ca sa ma elibereze de unele spatii care ma constring..Vreau sa vad iar linistile calme ale trecerilor spre alte euri posibile..Si sa ma refac asa cum sint printre frunzele care mai danseaza cu vintul..
No comments:
Post a Comment