Ni se intimpla, uneori, sa ne plimbam prin locuri prin care am mai trecut, mai demult..Si sa ne izbeasca deja-vuuri de peisaje, fragmente de amintiri, si inca alte ceva-uri, pe care nu le putem identifica..Dar, dupa un sir de impacturi neintelese, apare o raza..Aici au fost locurile de neintoarcere, points of no return, dincolo de care totul devine ireversibil..
Traiectoria vietii noastre are multe asemenea puncte..De cite ori nu ai simtit ca traiesti dupa gindurile si visurile altcuiva, si ale caror constringeri incep sa doara?..Ca esti un somnambul, care copie neindeminatic alte miscari, ale unui altcuiva, care iti teleghideaza viata?
Atunci cind te trezesti din asemenea eu-ri induse, ai trecut de inca un punct-limita..Dupa care, iar, totul a redevenit, identic..Cu sine..Imprejur, aceleasi ziduri si ruine..Facute, parca, special..Ca sa nu uitam..
Ploua..Ploaia iar nu ne atinge..Sintem in alt vis?
Joi ne priveste cu ochi intrebatori..Unde a plecat Miercuri asa de confuz? Nu stiu, poate ca si-a gasit o iubita noua, si si-a gasit fericirea..Asa e, cum sa vina Joi cind Miercuri n-a lasat nici o nota, ceva? O fi fost o artista, cu cuvinte aromatice, armonii universale, curbe autentice, ochi felini, si gesturi enigmatice..L-or fi vrajit, toate astea, cine stie..Dar, tu Joi, cind pleci, cu cine pleci? Si de ce nu mai stai mai mult, asa ca anotimpurile? Nu zi ca te-ai plictisit de noi, sau ca nu ne-ai inteles..
E o succesiune a evenimentelor, in evolutie..Cind se termina unele, incep altele..Timpul le invirte pe toate.. Asa cum invirtim noi gindurile in minte..Timpul e un ginditor si el?
Valurile mai spala plaja..Orizonturile sint asa de rosii..Oare cite generatii au vazut tabloul asta?
Noi personificam..Adica oricarei "chestii" spirituale, pentru a ne-o apropia mai bine, si intelege, ii asociem un suflet..Asa ca lui Pinocchio..Si acelor "chestii" le adaugam alte caracteristici, ca sa para o fiinta reala, cu propriile ginduri si sentimente..Pentru ca avem nevoie de reprezentari reale ale imaterialului..E firesc..
Putem personifica orice..Anotimpurile pot sa vada, timpul poate sa ne simta, marea poate sa ne atinga, hainele pot sa ne mingiie, optimismul poate sa ne invaluie (aici e o supra-fiintza), etc etc
De fapt, personificarea e un caz particular de metafora..Desi, daca ne gindim mai bine, poate ca..In fine, sint milioane de cazuri particulare si negeneralizabile..Sau..
Sa revenim pe terra..Mai e un pic si trece iarna..Care a fost incredibil si nesperat de calda..Foarte bine asa, ii dorim ca si pe viitor sa continue ce a inceput anul asta..Ma gindesc cum ar fi sa avem primavara si toamna de 5 luni, si vara si iarna de 1 luna..Sau cum ar fi sa ni se schimbe peisajele dimprejur periodic..Sau noi sa ne schimbam periodic, sa ne trezim peste noapte cu alta personalitate, in alt mediu, cu alti oameni imprejur..
Sau cum ar fi daca miine am cistiga la loterie, si am avea bani pentru orice ne-ar trece prin cap..Chiar, oare ce am face? Si in ce ne-am transforma?..
Educatia face diferenta..Toate talentele noastre native le dezvoltam prin travaliu..Sintem lucratorii tacuti la construirea propriilor euri..Sculptam in fiinta noastra, asa ca artistii, care cauta formele cu proportii universale..
Competitia cu ceilalti, e, de fapt un maraton al propriilor euri..In care invinge cel mai adaptat, mai rapid, sau mai precis..Cel care rezista, si invinge toate incercarile..
Toti am dezvoltat, in timp, metode practice..Toti ne-am construit masti pentru spectacolul societatii..Toti am invatat descoperind, si am aplicat..
Cum spuneam, educatia face diferenta..Dar aici conteaza calitatea oamenilor care ne-au invatat, fie ca au fost profesori, in scoala, sau oameni speciali pe care i-am intilnit, si, de la care am adunat valori autentice..
Se spune ca scoala nu mai e ce a fost..Poate..Scoala e o institutie, pina la urma, construita de societate, dupa anumite reguli..E un loc al intilnirilor cu idei din toate domeniile....Din scoala fiecare "absoarbe" ce i se potriveste..Dupa care, fiecare merge pe drumul sau..Asa a fost dintotdeauna..
Educatia insemna impactul dintre noi si alte valori, pe care le acceptam, sau le toleram..Inseamna intilniri cu lumi, sau universuri, a caror constructie e facuta pe logici diverse..Din care, fiecare alegem..
Viata noastra e o continua evolutie..Un dans propriu, pe o scena uriasa, plina cu dansatori..
Sint atit de multe infinituri intre atit de multe infinituri..Multe cit o infinitate de infinitati de infinitati de infinitati.. De o infinitate de infinitati de ori..
Realitatea stiintifica e cea detectabila, definibila, si cuantificabila in cantitati, formule, ecuatii..Realitatea e ce exista imprejur, si poate fi determinat..Realitatea cea de dinafara noastra..Iar logica dezvoltata in cunoasterea ei e stabila, si sigura..Pe diferite nivele de subtilitate..
Dar ce se intimpla cu realitatea din noi? Noi, in inauntrul nostru ce logica avem, daca avem? Noi cite nivele de subtilitate avem, si cite logici pe fiecare nivel? Cita stabilitate si predictibilitate ne caracterizeaza? Noi cum sintem construiti?
Spun asta pentru ca, in ultimul timp am vazut atitea fiinte nesigure pe ce si cit gindeau si simteau..Si, cu care, foarte greu am reusit sa comunic..Stiu ca fiecare din noi trebuie sa ne adaptam la lumea asta nesigura..Poate asta e o scuza pentru ca devenim schimbatori neurotici si impulsivi..Dar..Dincolo de toate exista, totusi, niste valori..Daca am invata sa ne bazam pe ele mai mult, poate am sti si ce, si cum sa schimbam in noi, pe drumul asta al adaptarii..Si daca am avea un sistem de valori in creier, asta ar fi cu atit mai bine..Stiu ca societatii nu prea ii pasa de cine sintem, ci doar de ce sintem capabili sa facem pentru ea..Pina la urma, si societatea asta e facuta din atitea personaje instabile..Si, practic, ne adaptam de asa maniera, ca sa le convina lor..Asta e.. Depinde de cine ne legam in viata asta, si de ce sistem de valori au respectivii..Daca au..
Prostia, cea atit de caracteristica, si specifica majoritatii, e si ea instabila..Prostia e fragila, si e protejata de brutalitate, arogantza, rautate, autism, etc etc..Prostia e majoritara..Cum o abordezi, atunci cind adaptarea si supravietuirea ta depind de prostia altora?..
Cerul e un fel de mozaic-pictura..Creatie a unei epoci albastre..Norii sint pete de culoare alternativa..Albi, ca sperantzele, cu forme si contururi schimbatoare..Soarele e cerc, e galben, si cald..Orizontul o linie infinita..Deasupra lui e un univers ramas, iar dedesubt e un alt univers promis..Stelele sint lumile punctuale, cu propriile lumini concentrate, si propriile armonii..
Cerul e o pictura schimbatoare..De fapt e o constructie 3D, parte si el, din lumea de linga..
De multe ori sperantzele ni se indeplinesc..Dar nu in lumea asta..Ci in alta, paralela, care seamana cu mozaicul construit din piese de idealuri, si asamblat in viteza..Acolo unde ni se indeplinesc si dorintele ascunse, si, unde, fiecare spune adevarul..Unde nu exista ipocrizie, sau masti..Unde totul e posibil..
Toti avem speranta ca Tara Minunilor exista..Unde anume, asta e o alta poveste..O poveste cu expeditii, cercetari, descoperiri mai mari sau mai mici..Toate, in episodul urmator..(imi plac finalurile deschise, in care cititorul e lasat sa isi imagineze singur ce minuni pot veni..)
Acolo unde se intilnesc fericirile si gindurile de apoi, e un teritoriu al posibilitatilor..E o lume de regrete, ca parasim ce avem, si, ne pregatim sa plecam spre lumile promise..Acolo e oriunde, si oricum..Oricind..
Ne mai insoteste tristetzea, cind trebuie sa ne luam adio de la confortul atit de stabil..Orizonturile ne zimbesc, chiar daca nu chiar atit de sincer..Dar, sintem la fel, si ne promitem sa incepem calatoriile cu aceleasi entuziasme..Stim ca privind inainte, mai pierdem atitea..Stim ca lasam in urma regrete, si tristetzi, si nostalgii, si atitea amintiri..Dar, ne asumam sa cucerim inimi, ce ne sint alaturi..Si, pornim, in cintece vesele, de calatorii.. Chiar daca, stim ca avem atitea tristetzi de intilnit..Care, seamana, cu cele lasate inapoi..
Ma voi intoarce, cindva, asta sigur..
Timpul te schimba..Iei din determinarile lui, ca sa incepi, iar, si iar..Redevii altul, continuu, mai complicat, si mai adaptat..Timpul te plimba prin atitea labirinturi, pe care, inveti sa le strabati..El iti arata lectiile, pe care, le vei depasi..Mai usor, sau mai greu..
Trecutul si-a construit propriile structuri..Pe care le-ai invatzat, ca sa existi, acum..Lumea a evoluat pe propriile drumuri, care, au fost, cumva, si drumurile tale..Inainte au fost lumini, pe care, daca le-ai inteles, te-au indrumat..Ai continuat..Ai fost tu, conform cu tine-insuti..Un observator, si explorator..Experienta ti-a luminat intunericul, si nestiuturile..
Cit traim, cautam sa descoperim, si sa intelegem, pentru noi..Cautam sa urcam, ca sa putem vedea, mai departe..Vrem sa lasam urme pe timp..Vrem sa ne imprietenim cu cei ce ne-au determinat..Si, poate, cu cei ce ne vor urma..Vrem ca timpul sa ne confirme adevarurile..Vrem ca aici, si acum, sa fie reperul universal.. Ca o liniste, cautata de istorie..
Luni e confuz, cu ochi de copil, si amintirile unui timp indepartat..E un inceput de univers misterios, ca un amurg inversat, cu bratze galactice spirale, cind in sens trigonometric, cind invers..E o cautare a timpului, cel atit de scurt, al eului..
Martzi e cu 3 ceasuri..Rele, bune, medii, de toate pentru toti..Aluneca intre alte ceasuri, si isi gaseste atitea inedituri, printre toti cei ceilalti..E inceputul reflexului imediat, si al apropierii de suflete..
Miercuri e o victorie, cit o glorie..E mijlocul istoriei scrise si nescrise..E o aducere, mica cit o trecere, si o reinviere a sperantzelor celorlalte generatzii nestiute..E o privire, peste timp..
Joi e o ceritudine deja..Ca un soare de primavara, plin de raze, si de sperantze..E un cerc perfect, cu centrul de greutate in zona deschiderilor viitorului..E ca un vis, constrins inca, de laturile timpului..
Vineri e indescriptibil..O explozie de lumina, ca la Big-Bang..O infinitate de informatii ce isi asteapta receptorii..Un sir de visuri visate, si, care, in sfirsit, ies la suprafatza..Vineri e eternitatea secundelor, a minutelor ce nu mai credeam ca vor invinge..
Simbata e extazul linistit, care observa, lent, celelalte treceri..E un e, cit un eeeeeeee..Cu, sau fara..O zi de vacantza, cind logica e absurda, si regulile, pur si simplu, dilii..E clar, e senin, ca un pescuit pe malurile timpului, si ale lumilor..E soare, e mare, e o libertate cucerita..E dom'le, ce mai..
Duminica e cu cer jos, si picuri de toamna..Cu plimbari luuuungi, si contemplari..Cu vizite, prin muzeele amintirilor..Cu viziuni, si planuri incerte..Cu arhitecturi clasice, si admiratia unor calcule reci..Cu marmuri si curbe construite de domnul Timp..E un timp de agonie, dar, mai ales de extazul adus de sperantze..
Saptamina e un mozaic..Cu piese colorate, asezate pe structurile eurilor..De acum, sau de dintr-un alt acum, al unui alt eu, care traieste intr-o lume paralela..Dintr-un trecut, sau viitor..Personal..Absolut..Fara dubii mari.. Doar cu dubii mici, si, cumva, acceptabile..
Un artist poate lua o opera de arta, o poate taia, sau decupa, si poate recompune o alta opera de arta..Un om de stiinta poate recompune alte universuri, folosind aceleasi legi, dar intelese altfel..
La fel, si viata noastra..O putem intelege altfel daca luam componentele, si le schimbam asezarea, sau succesiunea in propria scara de valori..Sau intr-o alta scara..
Pe masura ce imbatrinim, invatam sa intelegem..Invatam sa acceptam alte sisteme, cu alte legi, si alte logici.. Invatam sa ne reconstruim propriul eu, din bucati ale vechiului eu..
Pe lumea dimprejur nu am putut s-o schimbam asa cum am fi vrut..Si nici ce ne-a impus ea nu am putut sa schimbam..A trebuit sa schimbam doar omul din oglinda, nu si oglinda, sau felul in care ea reflecta lumina..
Drumurile noastre, prin timp, au fost, si sint inca, impuse..Inca din liceu, si facultate, mai apoi, a trebuit sa acceptam multe reguli si legi, dictate de un sistem brutal..Era greu, dar posibil, atita timp cit ne construiam, ca si ceilalti, o lume paralela, si libera..O lume in care ne intilneam, cu prietenie, cu lumile celorlalti..Ceea ce ne facea sa mergem inainte era caldura acelor suflete, pe care o simteam atit de fireasca..
Apoi au venit schimbarile sociale radicale..Fie ca am ramas, fie ca am plecat..A trebuit sa invatam sa ne adaptam din mers..Am continuat sa luptam, avind in minte un sistem de valori, construit atunci..
Lumile de afara si-au schimbat rapid filosofiile..Oamenii dimprejur i-am vazut transformati, si schizofrenizatzi de atitea adaptari..Am vazut multe sfirsituri, si multe inceputuri, acolo, aici, afara, si inauntru..Am trait la margini de universuri..Si, inca, mai traim..
Cei cu creiere mici au fost pulverizatzi de vremuri..Cei smecheri, si cu morala flexibila, s-au pastrat pe linia de plutire, cumva..Dar cei stabili in gindire, si cu valori autentice, au fost determinati sa plece..Si asta nu ar fi trebuit niciodata sa se intimple..Dar..
Societatea noastra, cea globala, isi mai revizuieste, uneori, criteriile..Si, uneori ne intelege, alteori ne uita..
Try to remeber the kind of september..Cind iti amintesti, te intorci la locurile calde si sigure..Cind alb era alb, si celelalte culori combinate mai construiau curcubeul..Cind lumea era sincera si deschisa, si prietenii, la fel..Cind trairile erau adevarate, si intelese, si primite de toti, ca pe un dar..Cind cerurile erau senine, si zilele pline de soare, mare si cald..Acele locuri le pastram ca pe repere universale..Si ele ne ajuta atit de mult, cind pornim catre alte inceputuri..
Stii ca uneori lumile incep, iar alteori se termina..Dar intotdeauna sfirsitul uneia e urmat de inceputul alteia.. Asa ni se intimpla tot timpul..Sa fim la intersectii de sfirsituri si inceputuri..Ca in Tara Minunilor..Unde orice e, si nu e posibil, simultan..
Lumile dimprejur se misca in mod continuu, si emit o infinitate de mesaje, pe o infinitate de frecventze..Iar noi, cei subiectivi, le percepem diferit..Sintem inconjurati de informatii..
Vedem lumini de toate culorile, auzim voci pe toate tonurile posibile..Vedem imagini care ne vin din infinitul de afara, sau din cel de dinauntru..Simtim ca ne transmit, dincolo de toate, idei..Despre toate, si nimic, in special..
Creierul nostru constientizeaza, uneori, mesajele..Si isi construieste singur propriile lumi subiective, din toate informatiile..Apoi pluteste pe deasupra celorlalte lumi, si observa..
Noi sintem, de fapt, euri..Care s-au format continuu, si se formeaza, prin comunicari..Si, care, se vor schimba, si amplifica, si aprofunda, in timp..Evoluam firesc..Invatam sa fim, sa iubim, sa intelegem..Si sa transmitem parti din lumile propriilor euri, altor euri..
Cosmosul e plin de frecventze..Care, uneori, coincid cu cele ale eurilor pe care le putem identifica..
