Tot poate fi tot..Iubirea o putem vedea, si pe ea, ca si pe altele, subiectiv, din propriul sistem de referintza.. O oglinda care sa ne reflecte, sau o trecere, o calatorie, o lume paralela care exista in sine, independenta de noi..Iubirea e un ceva ce exista in sine, cumva..Si, careia, ne alaturam, sau, de care ne indepartam, ca de atitea experiente..Si, pe care, o avem ca un reper al propriului eu..
Din iubire am invatat atitea..Ea ne-a adus stabilitate, si sigurantza de sine, ca sa putem trece prin atitea experientze dure, ale vietii..Ea ne-a invatat sa fim, si sa visam..Iubirea ne-a format..
Am invatat sa cunoastem formele lumii, prin tot atite forme de iubire..
Stiu ca am cunoscut si ura, si indiferentza, si dezgust..Dar, pe toate le-am privit raportindu-ne la iubire.. Pentru ca, in sistemul nostru statea, ca o origine a lumii, iubirea..Asta ne-a dat, intotdeauna, sperantza de a intilni un alt miine, cu alte incercari..
No comments:
Post a Comment