Mai vedem ochi ce emit priviri..Mai simtim vibratii, in aer..Mai credem in sufletele de dincolo, si in caldura lor..Mai jucam, la ruleta, parti din destin..Mai cistigam..Mai pierdem..Dupa care, privim iar..Cu priviri imprumutate..
Vezi tu, in minte ni se invirt multe viziuni..La care ni se adauga continuu, altele si altele..Si ni se umple caruselul, si continua sa se invirta mai repede, si, mai repede..Apoi, din intimplare, din nebunia asta colorata observam un punct luminos, stabil, care vine spre noi, se mareste, ne ajunge, si opreste tot. Lumina inunda toate miscarile..Imaginile se mai invirt in spatiu, din inertie, si se lipesc de el, una dupa alta, se aseaza, se organizeaza singure, si incep sa ne construiasca lumi..Rotatia a devenit translatie, si structurile se refac, dupa modelele din propriul eu..Simtim ca am renascut, din propria nedeterminare..
Avem nevoie de celelalte suflete, de idei, de repere, de inspiratii..Vrem sa construim pe structuri stabile..Vrem sa credem ca putem fi ingineri, ce pot calcula, cu precizie, propriul fel de a fi, propriul stil, propriul destin..
Orizontul e o perspectiva, spre care alearga toate liniile..Dedesubt e un peisaj..Deasupra, un univers de lumini stelare..Pe el, ca pe o axa a sperantzelor, stau toate sufletele care ne-au fost alaturi..Stralucind colorat.. Ca atunci, demult..Cind ne cautam un drum prin lume..Si timp..
No comments:
Post a Comment