Soarele isi mai pastreaza unele nopti, pentru a visa la visurile zilelor..Mai adoarme printre stele, cind zeii se simt altfel..
Dorintele noastre nu prea seamana cu cele ale zeilor..Dormim doar somnul unor muritori..Clipele ne-au fost construite finite, in dimensiuni..
Viata ne-a fost luminata de legende..Ca a razboinicilor de pe Qua..Cu promisiuni solare venind din cele 1000 de lumi ale dorintzelor..Pe care le-am primit, cu fericiri imediate..Fara rataciri invirtite cu vitezele planetare.. Direct doar, si imediat, ca meritate..
Pe cer mai apar, uneori, seara, profiluri ce seamana cu figurile legendare, din scrierile razboinicilor de pe Qua..
Viata e simbolul timpului, trait sau nu..E succesiunea reperelor ce ne-au fost date, ca sa le inregistram, si acceptam.. E dimensiunea paralela a trairilor, intelese, sau nu..E o proiectie a vointei fiintei..
Timpul ne mai amesteca, sau ne separa..Ne incurca traiectoriile destinelor, si ne duce pe drumuri inedite..Uneori..
Timpul e si el simbolul vietii..Din acelasi mozaic, al trairilor..Clipelor..
Rasaritul e un simbol al apusului..Toate pot simboliza ceva..Atunci cind simti ca e asa..Lumina care vine, ne priveste cu ochi cosmici, si pleaca spre alti ochi..Cosmici..
Un copil ne vede, inca..Din locurile amintirilor..
Timpul ne-a inteles, uneori..Atunci, cind, si orasul ne era, alaturi..Sau, doar amintirile locurilor lui..Si, cind, simteam atitea suflete zimbind..
Ce ne-am dorit, am impartasit doar unora..Fata de ceilalti am fost corecti, cit am putut..Iar celelalte adevaruri le-am spus cu vocea ecourilor..Ce ar fi fost sa fie, eram constienti ca va veni, intr-un fel sau altul..
Tu stii..Sintem ce gindim, si simtim..Suflete cautinde..Ochi in ochi..Atingeri ce mai cauta sensuri printre atitea confuzii..Cu patina timpului imprejur..Un cerc de deschideri..Fara timp, si ceritudini..
Ce crezi ca e viata ta? Ce iti doresti, ce idealuri vrei sa atingi acum, cit inca existi? Cum crezi ca a fost trecutul? Cum iti imginezi viitorul unor alte generatzii?
Timpul, acum, ne e prieten..Pentru ca sintem, inca..Dar va veni un moment cind ne vom desparti de lume..Mai devreme, sau mai tirziu..Dupa ce vom fi trecut de agonii, si extazuri..Un timp, cind vom retrai, cu viteza, amintirile..
Poate ca nu e inca acel timp, in care sa facem bilantzuri..Poate mai avem incredere..Ca mai sint proiecte realizabile..Mai vedem, mai speram, mai facem pasi stabili..Mai privim imprejur, si mai meditam..
Viata se masoara uneori in ani, alteori in luni, sau zile..Functie de cit simtim ca ne-a mai ramas..Pina cind..
Din infinit vin continuu intrebari..Care, genereaza, in cascada, alte, si alte intrebari..Subconstientul le plimba prin lumile lui, un timp..Raspunsurile le pastreaza pe rafturile memoriei..Intrebarile fara raspuns, ramin, sa se roteasca, continuu, in minte..Ca un perpetuum mobile..
Se spune ca misterele pornesc explorarile..Cautam..Pornim pe drumuri care sa ne excite simtzurile, si instinctele..Vrem sa descoperim, sa gasim nestiuturile, ca sa ne demonstram ca ne-am depasit conditia capacitatilor propriului eu..Alergam cu viteza propriei intzelegeri, prin atitea teritorii..Acceleram, decolam si aterizam..Apoi, decolam definitiv..Plutim prin spatzii nestiute, in care fizica isi schimba legile la fiecare 10 secunde..Ne rotim, ne translatam, schimbam rapid parametrii de drum..Vedem aceleasi stele, si continuam..Reperele ni le-am pastrat..
Detasarea de realitate presupune un mare efort..E un dat al initziatzilor..Ca o trecere spre Visul anticipat, dat doar celor ce au demonstrat ca pot pastra parametrii ipotezelor..
Undeva, cineva, a zburat..Demult, in alte timpuri, cu alte legi, si constringeri..Acel cineva, parca, inca ne priveste, intzelegator, de sus..
Un sistem mecanic are 6 grade de libertate: 3 translatii, si 3 rotatii relativ la axele universale..Translatiile, sau rotatiile blocate reduc numarul gradelor de libertate..
Intre lumile de dinauntru, si cele de dinafara au fost, intotdeauna miscari relative..Sistemele si-au schimbat pozitiile, in spatiu, si timp..Gradele de libertate s-au schimbat si ele..3, 5, 1, 6, 2..Am simtit ce am perceput, si am inteles ce ni s-a revelat..4, 1, 0, 3, 1..Peisajele au fost la fel, o fractziune de timp, apoi s-au metamorfozat..Au trecut dinafara inauntru, sau dinauntru spre exterior..3, 3, 3, 0, 6..Mai simtim, uneori vibratii venind dinspre trecut..2, 1, 1, 0, 1..Amintirile blocheaza translatii sau rotatii..2, 2, 0, 0, 0..Simtim cum evenimentele din afara, sau din noi ne constring 3, 2, 1, 0, 0..
Timpul a ramas regele lumilor..In afara lui e doar vidul spatial..Sau, parti, din lumile celorlalti..
Orasul s-a pastrat identic cu el insusi..Strazile, cladirile somptuoase, parcurile, falezele, au trecut prin anotimpuri elegant, cu aceeasi silueta..Doar natura a murit, si a reinviat periodic, aducind peisajelor, cind verde, cind auriu, cind lichid, sau alb..Orasul a ramas ochilor nostri, dincolo de toate, stabil si neschimbat.. Ca un sistem de referintza al universului trecerilor noastre..
Am umplut strazile orasului cu pasii nostri..Ne-am umplut viziunile cu imaginile anotimpurilor lui..Am agatat de toate, amintirile..Pe care le revedem, din cind in cind, atunci cind mai luam masina timpului spre trecut..
Cind revin amintirile frumoase, cineva ne zimbeste..Cind ne doare, cineva e trist..Cind pasim prin zapada, cineva e confuz..Cind traim momente deosebite, cineva e aproape..Sau departe..Aici, sau acolo..Real, sau in ginduri..
Orasul e la intersectia drumurilor lumii..Pentru ca, pe oriunde am fost, ne-am intors intotdeauna la el, ca la un prieten..Cu care, am schimbat atitea impresii de calatorie..
Tot poate fi tot..Iubirea o putem vedea, si pe ea, ca si pe altele, subiectiv, din propriul sistem de referintza.. O oglinda care sa ne reflecte, sau o trecere, o calatorie, o lume paralela care exista in sine, independenta de noi..Iubirea e un ceva ce exista in sine, cumva..Si, careia, ne alaturam, sau, de care ne indepartam, ca de atitea experiente..Si, pe care, o avem ca un reper al propriului eu..
Din iubire am invatat atitea..Ea ne-a adus stabilitate, si sigurantza de sine, ca sa putem trece prin atitea experientze dure, ale vietii..Ea ne-a invatat sa fim, si sa visam..Iubirea ne-a format..
Am invatat sa cunoastem formele lumii, prin tot atite forme de iubire..
Stiu ca am cunoscut si ura, si indiferentza, si dezgust..Dar, pe toate le-am privit raportindu-ne la iubire.. Pentru ca, in sistemul nostru statea, ca o origine a lumii, iubirea..Asta ne-a dat, intotdeauna, sperantza de a intilni un alt miine, cu alte incercari..
Lumile isi schimbasera directia umbrei..Ochiul de deasupra clipea mai des..
Ei veneau din directii opuse..Si, ar fi trecut unul pe linga altul fara sa se observe..Dar s-au privit..Au oprit, si un timp s-au cercetat..Apoi si-au continuat drumul..Au respectat regulile sociale, cele anti-tot..Ce ar fi fost daca istoria ar fi continuat altfel?..Fiecare e liber sa-si construiasca propriul scenariu, care sa-i aduca un confort maxim..Imaginatia inca mai e, cit de cit libera..Cine stie cit..
Lumile au ramas paralele..Desi, distantele dintre ele variaza functie de stari, de anotimpuri..In fine..Mai avem voie sa visam propriile filme..
Pe perete e un ceas..Se misca uniform..Pentru el secundele sint egale..Desi, o secunda poate fi uneori totul, uneori nimicul..Totul e un altfel de nimic..Sau nu..Pe cadran e cifra 5..Cinci e o cifra..Ce chestie..L o litera..Albastru, o culoare..De obicei, pe cer..
Mozaicul e acelasi joc de cristale..La fiecare rotire isi recompune simetriile..Din perceptii..Mi s-a stricat Opritorul de timp..Desi..
Unde eram ultima data, cind se oprise timpul?
Armoniile au scazut..Artificiile s-au stins..Sampania s-a terminat..Beculetele se mai aprind metodic..Doar ele mai pastreaza acelasi joc de culori, ca la inceput..E tirziu..La multi ani! se aud de peste tot..Se string miini, se ureaza binele lumii..De la suflete, catre suflete..Plecam, petrecerea s-a terminat..Ultimile priviri spre prieteni, si o pornim spre casa..Ne intoarcem spre propriile lumi..Cu aceleasi euri..
Orasul e la fel de tacut..Si de deprimant..La fel de distant..Rece ca iarna..A cristalizat..
Mai vedem ochi ce emit priviri..Mai simtim vibratii, in aer..Mai credem in sufletele de dincolo, si in caldura lor..Mai jucam, la ruleta, parti din destin..Mai cistigam..Mai pierdem..Dupa care, privim iar..Cu priviri imprumutate..
Vezi tu, in minte ni se invirt multe viziuni..La care ni se adauga continuu, altele si altele..Si ni se umple caruselul, si continua sa se invirta mai repede, si, mai repede..Apoi, din intimplare, din nebunia asta colorata observam un punct luminos, stabil, care vine spre noi, se mareste, ne ajunge, si opreste tot. Lumina inunda toate miscarile..Imaginile se mai invirt in spatiu, din inertie, si se lipesc de el, una dupa alta, se aseaza, se organizeaza singure, si incep sa ne construiasca lumi..Rotatia a devenit translatie, si structurile se refac, dupa modelele din propriul eu..Simtim ca am renascut, din propria nedeterminare..
Avem nevoie de celelalte suflete, de idei, de repere, de inspiratii..Vrem sa construim pe structuri stabile..Vrem sa credem ca putem fi ingineri, ce pot calcula, cu precizie, propriul fel de a fi, propriul stil, propriul destin..
Orizontul e o perspectiva, spre care alearga toate liniile..Dedesubt e un peisaj..Deasupra, un univers de lumini stelare..Pe el, ca pe o axa a sperantzelor, stau toate sufletele care ne-au fost alaturi..Stralucind colorat.. Ca atunci, demult..Cind ne cautam un drum prin lume..Si timp..
Ceva se intimpla undeva..Pentru ca, daca nu s-ar intimpla ceva, s-ar intimpla altceva..Si daca nu undeva, atunci altundeva..E posibil sa intimple ceva undeva, dar si altundeva, dar asta e rar..De obicei, cind ceva se intimpla undeva, altceva se intimpla altundeva..Plus ca, ceva i se poate intimpla cuiva, dar si altcuiva..Sau invers..Sau, poate ca nu chiar asa, adica acelasi ceva peste tot..Pentru ca, daca undeva, cuiva, i se intimpla ceva, atunci altcuiva, de obicei i se intimpla altceva..Deci nici altcevaurile nu pot fi peste tot..Si, la fel, nici undevaurile, altundevaurile, cuivaurile, altcuivaurile..Se pot face toate combinatiile posibile, cu elemente diferite, din aceleasi categorii..
Acel ceva, care i se poate intimpla cuiva, e sa se indragosteasca..De ceva, cineva, sau parti de ceva si/sau cineva..Amorul, cumva, pare, matematic vorbind, generalizabil..Teoretic, lucrind cu elemente ideale, pare simplu..In realitate, insa, distanta de la teorie la practica poate fi una fooooooooaaaaaarte mare..Sau nu..Sau na..
In stiinte, lucrurile sint exacte, cu o logica limpede, si imediata..In arte, sufletul complica tot..Aici pot fi miliarde de logici paralele, perfect valabile..Pentru ca poti spune: azi sint alb, si in fraza urmatoare: azi sint rosu..Si totul e corect..Pentru ca, acelasi eu poate avea toate culorile..Acum si aici..Sau, altundeva, altcindva..
Noi asociem evenimentele pe care le traim, cu viata, asa cum, demult, un filosof asocia numerele, cu universul..Pentru ca, evenimentele care ne influenteaza, sau pe care le influentam, fac parte din destin..Sau din ce credem ca este, intr-un fel, traiectoria noastra prin lume..
Sint foarte multe de spus, si de dezvoltat..E o filosofie intreaga a destinului..Sint mii de abordari, din tot atitea puncte de vedere..Sint teorii, generale, sau particulare, care se pot aplica..Pentru ca, si noi, si fluidul social in care ne miscam, sint foarte complicate, si foarte schimbatoare..
Se spune ca stilul e omul..Iar stilul fiecaruia e suma interactiunilor si adaptarilor intimplate, in timp, de la origini si pina acum..Noi ne-am construit stilul, am invatat sa supravietuim..Am plecat de la calitatile si capacitatile noastre, pe care le-am dezvoltat si aprofundat..Am continuat sa mergem pe traiectoria propriilor alegeri, si am memorat caracteristicile succeselor si infringerilor..Am pasit, am evoluat..Pe aceeasi traiectorie, care, a avut in mare, acelasi modelator..Propria personalitate, abilitatile, talentele, inteligentza..Subsumate timpului, si capacitatii timpului de a ne percepe..
Sintem o frunza, in zbor printre anotimpuri..Care isi are propriile culori, purtata de curentele istoriei..Si dusa catre alte culori, si alte curente..Care, cine stie cum vor fi..
Toate sint relative..Singuratatea noastra isi schimba mersul, cind vede ochii compasiunii..Fericirea se opreste, cind vede durere..Gindurile stau, cind pe o ramura, o pasare, aduce armonii, care deschid imaginatia.. Sensibilitatea, ni se aseaza, uneori, pe o banca, alaturi de un chip trist..
Noi sintem formati din bucati de lumi, pe care le-am inteles..Avem in noi, adunata, istoria lumii..
Am invatat, am descoperit, am trait..Ne-am cistigat libertatea, si am invatat, sa mergem, impreuna, inainte.. Alaturi..
