Ginduri plecari

Note gasite scrise cu creionul, intr-un carnet.

Lumea e intzepenita. Birocratizata pina la a-ti face rau. Ieri am vomat de 2 ori, era ca dupa multe alte experientze traite inainte. Am avut de-a face cu niste tirituri. Asta-i viata. E plina de mizerii, si de atita neprevazut, ca iti depaseste orice cantitate de intelegere ai avea. Esti o frunza in vint, ba mai putin, un fir de praf, un microb, un atom poate, si circuli asa, din loc in loc continuu, si absurd, doar pentru ca sa te misti, ca toate sint in miscare, si tu trebuie sa-i imiti. Plec din locul asta. Plec efectiv, nu doar cu mintea, ma tot duc, naiba stie ce o sa fac, si unde o sa ajung. Am asa doar o idee. Bine, o sa dau tot de oameni, care or sa fie poate mai buni, poate mai rai, oricum o sa fie ceva nou, si asta o sa-mi satisfaca nevoia mea insatziabila de cunoastere. Trebuia sa ma fac cercetator, nu un simplu inginer, dar nu s-a putut, si nici n-am vrut sa mai studiez cine stie cita alta teorie, ca sa am in cap generalizari peste generalizari, si putin concret. Le echilibrez, cita teorie atita practica. Vad ca fac greseli de scris. Nu conteaza, ca scriu pentru mine, n-o sa public vreodata asa ceva, ar fi absurd, ca eu nu contez, si nu scriu cu talent, doar pun niste idei in fraze ca sa nu le uit. Nu sint mare scriitor. Nu sint nici mic scriitor, sint un utilizator de metode de exprimare, sa zic asa. Nu risc sa ajung celebru in vreun fel, si sa-mi citeasca lumea mizgaleile mele. Scriu asta ca sa ma incurajez singur. Ca mi-e frica de plecare, de schimbarea asta brusca a intregului mediu. Si cred ca oricui i-ar fi frica, nu doar mie. Pentru ca asa e omul. Vrea confort cit mai mult, si vrea sa nu faca nimic, daca s-ar putea. Sa fie lenes si atit. Si eu sint lenes, dar nu stau ca idiotul sa-mi contemplez propria prostie proiectata intre oameni. Eu gindesc. Asa e mersul lucrurilor. Si asa sint facut, probabil, sa stau si sa lucrez in minte niste chestii. E posibil sa fie bune, de ce nu, sint niste variante de proiecte. Poate o sa le construiesc, daca cineva ar avea inconstientza sa ma finantzeze, hahaha. Nu e chiar asa, sint bune, dar sint inca mult de lucrat la ele si perfectionat. Mai vedem, trebuie sa iasa ceva, ca doar technologia e in plin avint. Asa ziceau si vechii si anticii romani, hahaha. Acum e chiar altfel. Si chestia cu care plec e o opera de technologie de mare calibru. Asa e acuma, fiecare domeniu s-a dezvoltat enorm, sint uimit. Ai multe de invatat ca sa te specializezi in ceva. Ma gindesc ca eu sint inginer, si scriu de technologie asa cum ar fi scris un inginer in Roma antica, desi ne despart mii de ani. Incredibil ce semanam. Si asa a fost dintotdeauna, doar ca noi cei de acum ne credem mai mari, si mai tai ca cei din trecut. Asa si cei din viitor vor ride de noi cei de acum, ca ei vor sti deja prin ce a trecut societatea asta. Si ei vor fi la fel ca noi, si la fel de arogantzi in a ne privi cum sintem noi fata de cei din trecut. Asa e omul, ce sa-i faci? N-am zis cum ma cheama, ca repet, scriu aici pentru mine, si nu cred sa uit cum o sa continue sa ma cheme. Ar fi totusi bine sa spun numele, poate pe viitor mi-l schimb, si sa ramina documentul cu momentul cind am luat decizia asta. In fine, nu-mi schimb nici-un-nume, il pastrez fix pe ala de dinainte, ca ma caracterizeaza, asa mi-a zis o tipa. Plus ca numele astea sint etichete, eu uit usor numele oamenilor. Bine, retin numele unora care mi-au fost colegi, prieteni, sau iubite. Ca acuma sint fix singur. Fara colegi-prieteni-iubite. E mai bine asa, e mai liniste. E si un mediu rece, e adevarat, dar e stabil, nu e contaminat cu instabilitate psihica. Hahaha, oricum nu-i pasa cuiva de mine, sau de altcineva. Ne ineaca ipocrizia, si nu iesim din asa ceva orice ar fi. Nici din ipocrizie, nici din singuratate. Asta e lumea, asa traim. O vita mi-a dat mai demult lectii de viata. Mi-a zis sa nu mai fiu idealist, si sa ma adaptez, altfel n-o sa reusesc nimic. Am urlat la ea, chit ca era nevasta fostului meu patron, una slaba, batrina, si cred, suficient de rea. I-am zis tot ce cred despre toti. Dupa care mi-am dat demisia. Si eu am plecat, probabil s-au facut niste mici valuri prin companie un timp, dupa care a revenit linistea. Si vita e in continuare convinsa de adevarurile spuselor ei. Na asta e, de asta plec din locul asta, ca mi s-a acrit. Mi-am luat bilet de vapor, uite ce frumos e, scrie pe el mare, numele: Titanic. In curind o sa ajung intr-o alta lume. Asta daca, cine stie, nu se intimpla ceva.