Entitati clar obscure

Sintem la un concurs de variante. Toate iau startul de la aceasi linie, si alearga umar la umar, pina una din ele invinge. Si noi apoi analizam, ce si cum. Si decidem daca una e mai buna, sau alta, si care a reusit pentru ca a avut noroc, sau pentru ca s-a adaptat mai bine situatiei. Si variantele cistigatoare depind de noi, totusi. Le selectam artificial, pina la urma. Chiar daca in minte le consideram ca au luptat egal. Manipulam rezultatele, ca sa ne convina. Dar ne justificam ca le-am pus pe toate intr-o cursa onesta. Asa e cu alegerile noastre. Pentru ca asa e cu noi. Oricum nu conteaza, ca alegerile gresite ne vor costa, oricum. Si asta vedem dupa ce a trecut un timp, si am vazut unele consecintze. Oricum nu e o tragedie, pentru ca toate se pot repara, in timp. Ca timpul e judecatorul, el ne arata daca ceva a fost bun, prin consecintze. Asta daca si putem sa intelegem. Mai conteaza si ca traim intre multi altii, care, si ei isi fac alegerile lor. Am revazut Silent Running cu tot, si m-am gindit la cum eram eu, cind l-am vazut prima data la cinema. E o melodie acolo, cintata de Joan Baez, care spune "earth between my toes, and a flower in my hair" (aveam pamint intre degetele de la picioare, si o floare in par), ca o imagine a unei intilniri intre doi oameni care au doua suflete. Care s-ar fi posibil intilnit pe o nava spatiala care purta pe ea ultimele urme ale vegetatiei pamintului. Nava care ar urma sa duca plantele spre o planeta terraformabila, sa refaca pamintul sub o alta forma. Sa ne dea o alta posibila casa. Povestea e cutremuratoare. Pentru ca e despre noi, si ce sintem, inca. Si asta ne pune pe multe ginduri. Pentru ca nu stim ce va fi, ca toate s-au schimbat foarte repede in ultimul timp. Am trait mai multe revolutii, si nu mai stim cum ne e drumul de acum inainte. Poate sintem la un cu totul alt inceput. O sa evoluam pe alte drumuri. O sa ne schimbam si ca societate, si noi, ca oameni. Sau poate o sa lincezim intr-o stabilitate ne-dorita de nicina dintre parti. Sanse sint pentru absolut toate variantele. Care alearga sa ne indeplineasca visurile. Sau ca sa ne readuca unele dorintze vechi nespuse. Oricum cine sintem noi, si de ce ne dam atit de importantzi ca noi sintem cei care sa aleaga ce ni se va intimpla? Ca doar si pina acum tot noi am ales, si tot noi am gresit, si tot noi am suportat absolut toate consecintzele alegerilor. Si noi inca stam in locul nostru ales comod, ca sa observam si ca sa dam vina pe altceva, sau altcineva. Stam cu relaxare si credintza in toate capabilitatzile. Si analizam cu toate energiile, si iar analizam, si cautam alte motive de analize. Scotindu-ne permanent din ecuatie. Pentru ca noi sintem cei de deasupra, si nu ne amestecam in noroiul deciziilor care sa se raspindeasca peste o lume din care facem parte, dar de care ne disociem. Altii ca noi sa fie blamabili, si noi sa ne pastram calmi, si sereni, ca si cind sintem o parte din cu totul altceva. Sintem sus, clari, si nepatati pina cind viata ne arunca cu suficient noroi cit sa ne faca sa actionam. Si atunci spunem, facem, dregem, si ne revenim la natura noastra de luptatori salbatici. Ca de fapt, asta sintem, pentru ca asta am fost tot timpul. Oameni cu calitati si defecte, care arunca in eter idei, sau actiuni reale, ca sa demonstreze ca adevarurile sint parte din tot, din noi, din ei, din toti care avem drumul asta impreuna, pe care il urmam, nestiind inca ce va veni.