Fezabil-futil-futuristic

Cind scriu pe blog tre'sa-mi adung gindurile de prin toate locurile pe unde le-am lasat, sa le pun in fata, si sa caut sa le leg dupa vreo logica. Ca nu pot sa le arunc asa, haotic, ca e absurd, e ca si cum n-as fi scris eu asta, ci altcineva din miliardele de scriitori care mai de care mai talentat, ca azi e cu talentul cum era altadata cu studiile, le aveai si te dadeai mare cu ele, studiile. Azi oricine poate da un doctorat, e mai simplu ca oricind, mai ales ca ai documentatie multa, ai de unde sa selectezi, daca vrei s-o faci tu, sau platesti, si ti-o face un nene din domeniu, care cunoaste. In fine, nu conteaza. Ca nu conteaza. Nimic nu conteaza, totul e sa fie ceva cit mai amplificat, si stralucitor, si colorat si dinamic, ca sa-ti ia ochii, si esti de success, sau ceva. Lumea asta imbecilizata inghite orice straluceste, ca pelicanii. Nu mai face diferentza, pentru ca nu poate. E spalata pe creier de atitea chestii care i se intimpla, ca nu mai rationeaza, ca nu are conditiile, pentru ca trebuie sa actioneze rapid, la comanda, si sa faca totul scurt, fara sa comenteze, sau ceva. Acuma pentru un lucrator cu fizicul e, na, de inteles, ca ii compari cu niste roboti umani care pot lucra la nesfirsit (asa fac de obicei sefii, esti un numar pentru ei, adica un fizic bun de facut ce i se ordona si atit), dar la chestiile cind trebuie sa gindesti e mai greu. Ca una e sa iti legi ideile ca sa gasesti solutii, si alta e sa raspunzi robotic la comenzi sociale, ca sefii nu fac diferenta intre ingineri si lucratori, ii trateaza fix la fel, desi tipurile de job sint complet diferite. In fine, nu conteaza Jean boxeaza. In ultimul timp incer, cum ziceam la inceput, sa ma adun. Si caut sa ma concentrez, si sa-mi pun ordine in ce am de facut. Doar ca ma scot din sarite unii, si altii. Nu-i inteleg pe astia, de ce nu-si vad de treaba lor. Sint atit de prosti si de rai, ca sint chiar periculosi unii. Bine, exista legi, politie, statul cauta sa te protejeze, dar ai de furca cu ceilalti. O fi si din cauza recesiunii asteia prelungite, si a lipsei de sperantza. Naiba stie. Toti au fost pauperizati intr-un fel sau altul, si nu le convine. Unora le mai merge, unii au avut noroc sa-si pastreze joburile, dar majoritatea au avut ghinion. Sau ceva. Sintem in bataia vintului. Nu contam pentru nimeni, nu conteaza nimic, totul e trecator, si fiecare cauta sa-si smulga din viata asta bucati materiale, halci, cit mai mari, de orice. Oare de ce se chinuie asa? Ca alearga dupa bani de zici ca de asta depinde viata lui. Sau poate ca depinde, dar nu supravietuirea, ci viata lui efectiva, ca sa demonstreze ca e bun, ca poate invinge, si ca poate acumula bani, si putere. Asa sint educati azi, sa invinga fara scrupule. Sau sa nu cedeze, sa continue lupta. Asta e ok, dar depinde si cum lupti, ca nu esti antrenat sa lupti, pentru ca ai nevoie de energie sa te concentrezi pe proiectele tale, nu pe cafteala cu toti abrutizatii. Sint multe clisee care circula, si sint acceptate de idioti ca na, de ce sa nu fie, ca doar sint "inteligente" si-s pe gratis. Pe gratis, nu gratis, ca io asa am invatat, si astia au schimbat niste reguli de scriere/vorbire de parca limba romana e tarlaua lu' ma-sa, ca sa zic asa. Sint multe de zis, si multe de facut, dar in anii astia am fost blocat de dinafara, si ceva de dinauntru, altfel ma luam la lupta cu lumea. Dar mi-au taiat sansele. Nu-i nimic, imi revin. Oamenii sint ostili, si nu unul, doi, ci cam toti. Cu mici exceptii, e adevarat. E atita agresivitate potentiala in jurul tau ca iti vine sa vrei sa schimbi locul, poate schimbi si norocul. Toti probabil sint si speriati de ceilalti, care si, la rindul lor sint speriati. Toti jucam un teatru absolut grotesc, care nu ajuta la nimic. Si ne luptam intre noi, orbeste, pe fleacuri, doar ca sa refulam. As pleca cu cea mai mare, uriasa, galactica placere in pustiu, sau undeva pe o insula, sa am liniste, si sa nu mai trebuiasca sa am de-a face ever, cu cineva. Dacit ca nu e fe-zabil. Nici futil. E futuristic.